Dacă ai fost vreodată la medic și ți-a dat de înțeles că exagerezi sau că-ți imaginezi anumite simptome, dacă te-ai simțit ignorat de medic sau dacă ai plecat din cabinet cu senzația că nu ai fost înțeles pe deplin, e posibil să fi fost victima gaslighting-ului medical.
Este o formă subtilă de invalidare a simptomelor de către medici care, uneori, pun manifestările pe care pacienții le acuză pe seama suferinței emoționale.
Termenul „gaslight“ a fost folosit, pentru prima dată în 1944, odată cu lansarea thriller-ului psihologic cu același nume (Gaslight).
Strategia folosită de personajul negativ din film i-a conferit o notorietate și, de altfel, a făcut istorie.
Gregory Anton (Charles Boyer) avea un plan elaborat de a-și determina soția, pe Paula Alquist (Ingrid Bergman) să creadă că își pierde mințile, astfel încât să o poată interna într-o instituție psihiatrică, pentru a-i revendica moștenirea.
El încearcă să o convingă de faptul că ceea ce vede și simte e doar o iluzie – un semn al declinului său treptat către nebunie.
Astăzi, termenul „gaslighting“ este utilizat pe scară largă pentru a descrie manipularea psihologică în cadrul căreia victima este determinată să-și pună la îndoială propria percepție despre realitate.
Politicienii și celebritățile sunt adesea acuzați de utilizarea acestei tactici.
Termenul este, de asemenea, folosit și pentru a descrie o anumită atitudine a medicilor față de pacienții lor.
Gaslighting-ul medical se referă la situațiile în care un cadru medical impune un model de întrebări, teste sau diagnostic care contravine istoricului sau simptomelor pe care pacientul le experimentează.
Dacă am putea descrie gasligting-ul medical într-o sigură frază, aceea ar fi: „Totul e doar în mintea ta.
”
