Gheorghe Dinică “ Marele singuratic”, volum apărut în 2023, sub semnătura lui Ion Moldovan la editura clujeană Ecou transilvan este a patra carte consacrată marelui actor.
Ea vine după cele ce i-au fost dedicate de excelentul teatrolog care a fost Constantin Paraschivescu (Gheorghe Dinică –Histrion de cursă lungă),vde Dan Liviu Boerescu (Gheorghe Dinică și legenda Șarpelui Roșu) și de Mia Pădurean (Un actor pentru eternitate).
Cea de acum e construită în principal pe interviurile cu mari personalități ale culturii românești.
Care nu doar că au avut ocazia de a-l cunoaște, de a-i fi fost marelui actor colegi de facultate, de scenă, de platou de filmare sau de înregistrări pentru teatrul radiofonic, ci care chiar au ceva de spus despre Gheorghe Dinică.
Volumul se deschide cu o discuție cu d-na Gabriela Dinică, soția și discretă, și inteligentă, și dotată cu un exemplar bun simț, care e evident că știe și ce, și cum, și cât să spună despre cel ce i-a fost partener de viață și continuă cu interviuri cu artiști din diferite generații.
De la nonagenarul Constantin Dinulescu la Simona Bondoc, Dorina Lazăr, Adela Mărculescu, Coca Bloos, Ioana Pavelescu, Virginia Rogin și Ovidiu Cuncea.
Lor li se adaugă o foarte interesantă conversație cu regizorul Nicolae Mărgineanu care deapănă amintiri și spune lucruri substanțiale despre felul în care fost realizat filmul Explozia căruia domnia-sa i-a fost director de imagine și cu criticul de film Irina Margareta Nistor.
Cu toții aduc nenumărate argumente în favoarea seriozității esențiale a actorului.
Nimic, nici pregătirea unui rol, nici transpunerea lui scenică seară de seară, nici filmările, nici dublele ce s-au impus câteodată a fi repetate nu au fost private cu superficialitate, cu lehamite, cu enervare de actor.
Nimic nu a fost pentru Gheorghe Dinică o povară.
Pe scenă ori pe platourile de filmare Gheorghe Dinică nu adopta superiorități inhibatoare, nu agrea atitudini de genul mie mi se cuvine totul fiindcă sunt mare.
Relevantă în acest sens mărturia celui mai tânăr dintre intervievați, actorul Ovidiu Cuncea.
Două mi se par a fi meritele principale ale cărții lui Ion Moldovan.
Primul e acela că ni-l prezintă pe Gheorghe Dinică în principal ca un foarte bun actor de teatru.
Care s-a manifestat ca atare încă din spectacolele din primii zece ani de carieră, la loc de frunte fiind legendarele Umbra, Nepotul lui Rameau, Rinocerii, Troilus și Cresida, Capul de rățoi până la cele din urmă.
Cum au fost Azilul de noapte,Take, Ianke și Cadîr, Ultima oră.
La Teatrul de Comedie, la Bulandra, la Teatrul Mic, la Odeon, Gheorghe Dinică a făcut roluri memorabile în regia lui David Esrig, Radu Penciulescu, Ion Cojar, Horea Popescu, Sanda Manu, Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Mihai Măniuțiu.
A fost un obișnuit al teatrului radiofonic, a apărut și în câteva producții ale Teatrului tv.
Din vremurile lui bune.
Când regiile erau semnate de Ion Barna, Petre Sava Băleanu, Nicolae Motric, Dinu Cernescu, Letiția Popa.
Firește, nu sunt uitate rolurile din filme, multe dintre ele antologice.
Cel de-al doilea merit e că Gheorghe Dinică.
“Marele singuratic…” subminează, grație interviurilor conținute, legende precum aceea că Dinică ar fi fost dificil, antipatic, ciufut, inabordabil.
Era, a fost, cum spune titlul cărții, un mare singuratic, atunci când trebuia să fie, era însă și încântător de vesel, sociabil, plin de spirit.
Când trebuia și cu cine merita asta.
Cartea dispune de o consistentă parte de Anexe.
Găsim în ele rolurile în film, în teatru, la Radio și la felurite televiziuni ale actorului.
Ion Moldovan –GHEORGHE DINICĂ- “Marele singuratic” Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 20232.
Mari actori la Teatrul RadiofonicÎn urmă cu ceva timp, mai precis în 2020, în contextul unor manifestări aniversare legate de împlinirea unui număr de ani de la înființarea veșnic tânărului Teatru Ion Creangă, Ion Moldovan o provoca la dialog pe Alexandrina Halic.
Indubitabil, actrița-emblemă a instituției.
Așa s-a născut volumul Actrița Poveste în care protagonista ne împărtășea cele mai importante momente din evoluția ei profesională.
Împlinită pe scena Teatrului aniversat ca și pe aceea a altor Teatre, dar și la Radio și Televiziune.
În aceste din urmă locuri îndeosebi în vremea în care în ceea ce astăzi se numește grila de program existau un număr consistent de emisiuni dedicate celor mai tinere generații.
Or, dacă ceea ce se astăzi se cheamă Societatea Română de Radiodifuziune încă nu i-a uitat pe cei aflați la vremea primilor pași în viață, cu totul astfel stau lucrurile la tot mai însingurata și mai năpăstuita Televiziune Română.
Care nu știu să mai aibă nici o emisiune pentru copii și adolescenți, care nu mai produce de ceva vreme spectacole de teatru, care în ceea ce privește divertismentul trăiește din ceea ce se mai găsește prin arhivă.
TVR a uitat că a produs odată nu doar celebra 1001 de seri, ci și seriale cu Căpitanul Val Vârtej, adică cu actori de mare clasă precum Nicolae Gărdescu, Tudorel Popa, Septimiu Sever sau Dem Savu, și Cosmin Fiul Zimbrului al cărui cap de afiș era Florin Piersic, emisiunile cu Așchiuță și Daniela Anencov ori cele prezentate de Ion Lucian sau Alecu Popovici.
Că avea redactori, realizatori și regizori specializați precum Erika Petrușa, Tatiana Sireteanu sau Eugen Patriche.
Tot TVR nu mai produce, cum spuneam, nici măcar un spectacol de Teatru tv mulțumindu-se să dea din arhivă munca de odinioară a unor mari actori coordonați de regizorii angajați, așa cum erau Petre Sava Băleanu, Ion Barna, Nicolae Motric, Cornel Todea, Cornel Popa, Letiția Popa, Eugen Todoran, Domnița Munteanu, Titi Acs, Olimpia Arghir ca și a colaboratorilor de talia unor Lucian Pintilie, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Dinu Cernescu și mulți, mulți alții.
Unii dintre ei cu ucenicia făcută chiar în studiourile din Molière sau, ceva mai încolo, din Calea Dorobanților 191.
_ Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.
ro
