Epitaful cel mai nimerit după asasinarea judiciară – şi foarte probabil operativă – a lui Navalnîi de către regimul lui Putin l-a compus săptămânalul The Economist: “Fear and greed drive Russia’s regime.
The opposition leader (Navalnîi) struck at both”.
Cu alte cuvinte, filozofia politică regimului de la Kremlin este că orice om poate fi adus pe linie prin terorizare sau cumpărare.
N-am nici o îndoială că foarte mulţi români, crescuţi în cinismul ceauşism-securismului de baracă, sunt perfect de acord cu asta.
Navalnîi n-a fost de acord.
Într-adevăr, de aceea s-a întors el în Rusia după otrăvirea din 2020: pentru că n-avea cum să stea în siguranţa exilului în Occident şi în acelaşi timp să predice ruşilor, o populaţie pasivă, înspăimântată de regim, să nu se teamă şi să lupte pentru libertate.
Retorica de kompromat a regimului tocmai asta era, şi rămâne în continuare: oricine se opune Kremlinului e anti-rus şi vândut americanilor, englezilor, lui Soros şi Rockefeller.
Iar problema e că mare parte din societatea rusă crede chestiile astea, chiar aceea care nu-l iubeşte neapărat pe Putin.
25% din ruşi au văzut celebrul video online cu palatul lui Putin de la Marea Neagră, însă doar vreo 20%, după unele sondaje, aveau totuşi încredere în Navalnîi ca potenţial lider.
Iar asta era înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei din februarie 2022 care a complicat şi mai tare lucrurile.
Cu alte cuvinte, Navalnîi a atacat regimul cu o temă extrem de populară – corupţia şi avariţia insaţiabilă a elitei strânse în jurul lui Putin, de care vorbeşte The Economist – iar acesta s-a apărat cu o temă la fel de bine înrădăcinată în cultura populară ruso-sovietică: patria sub asediul duşmanilor din Vest şi coloanei a 5-a din interior.
Or pe această linie, a patriotismului conspiraţionist veliko-rus, Navalnîi a ales să nu se lupte prea tare cu Putin şi ai săi, ci să încerce să-i ciupescă din electorat când şi când, de unde şi acuzaţiile că ar fi el însuşi naţionalist.
Poate că strategia de a nu deschide prea multe fronturi deodată în războiul cu Putin a avut justificările ei, în special când eşti minoritate politică oprimată şi fără acces la mass media, dar rezultatele au fost neconvingătoare şi aruncă o umbră asupra carierei politice a lui Navalnîi.
Bilanţul arată cam aşa.
MinusuriPlusuriEvident, maşinăria de propagandă a Kremlinului a jucat strategic aceste elemente ale biografiei lui.
Acasă era vopsit ca un străin de patrie, vândut cabalei globaliste (sau “fasciştilor ucraineni”), deci nu i se putea menţiona numele pe canalele TV (era “pacientul de la Berlin”).
Dar peste hotare aceeaşi maşină de propagandă era foarte bucuroasă să preia şi să amplifice criticile la adresa naţionalist-rasistului veliko-rus Navalnîi venite de la gazeta Jacobin, ori de la comentatori cu vederi tiermondiste ca Anatol Lieven, ori din cercurile academice americane, toate justificate cu vechile lui declaraţii lăsate neglijent neclarificate.
Triumful major a fost desigur în 2021 când Amnesty International a decis, în urma unui raport controversat.
.
.
Citeste restul articolului pe Contributors.
ro
