Miercuri a fost lansat cu succes de către o rachetă Falcon 9 a SpaceX un modul dezvoltat de o companie privată care încearcă să facă o aselenizare controlată.
Dacă va fi un succes, va fi prima aselenizare controlată reușită de SUA în ultimii 52 de ani.
Modulul dezvoltat de Intuitive Machines a fost lansat joi dimineață, iar o oră mai târziu s-a desprins de rachetă și a pornit pe cont propriu spre Lună.
La ora 8.
05 (ora României) a fost lansat de la Kennedy Space Center din Florida modulul Odysseus care este un cilindru hexagonal cu șase piciorușe pentru aselenizare.
Șeful companiei Intuitive Machines spune că este foarte încrezător că se va reuși acest „soft-landing” și adaugă că s-au făcut pe Terra toate testele posibile.
Trei companii private au încercat un soft-landing pe Lună până acum – una din SUA, din Japonia și din Israel – însă au fost eșecuri.
Modulul este comparat la dimensiuni cu o veche cabină telefonică din Marea Britanie.
La lansare, cu tot combustibilul de la bord, modulul Nova-C cântărește 1.
900 kg.
Locul vizat de aselenizare este un crater denumit Malapert A (după numele unui astronom belgian din secolul XVII, Charles Malapert).
Acest crater se găsește la 280 de km de Polul Sud lunar și a fost ales fiindcă este relativ plat, așa că șansele ca sonda să ajungă cu bine sunt mai mari.
Planul este ca racheta SpaceX Falcon 9 să pună cu succes pe drumul către Lună acest modul denumit Nova-C, dezvoltat de o companie din Houston, numită Intuitive Machines.
Compania a primit de la NASA 118 milioane de dolari pentru a proiecta și construi lander-ul și speră să nu aibă soarta Astrobotic, care nu a ajuns la Lună cu al său modul Peregrine care a avut mari probleme tehnice și a ars în atmosferă.
Șapte-opt zile ar trebui să dureze drumul sondei companiei Intuitive Machines.
Aselenizările controlate sunt greu de realizat din cauza terenului pietros și a faptului că nu pot fi folosite parașute pentru încetinire, pentru că nu există atmosferă pe Lună.
Manevrele trebuie făcute automat, cu ajutorul motoarelor.
Aceste module trimise de companii private fac parte dintr-un program NASA denumit Commercial Lunar Payload Services program (CLPS) și lansat în 2018.
Prin acest program sunt acordate contracte unor companii private mai mici pentru a testa trimiterea pe Lună a diverselor încărcături, drept pregătire pentru timpurile în care vor fi trimiși oameni pe Lună, în misiuni complexe.
Ideea din spatele programului este de a face economii, acordând contracte mai mici, unui număr mai mare de companii, care să facă mai multe încercări, în timp scurt.
Șeful NASA spunea în 2018 că în acest program este de așteptat ca jumătate dintre misiuni să eșueze, dar chiar și așa, se pot face economii.
O misiune obișnuită a NASA costă, în funcție de complexitate, între 500 de milioane și un miliard de dolari: o companie privată poate reduce mult costurile.
