Părinții sunt adesea îngrijorați atunci când copilul nu obține la școală rezultatele așteptate.
Statisticile arată că un copil de școală din 10 este afectat de tulburări de învățare.
Pentru unii copii aceste dificultăți de învățare sunt pasagere, alții însă au probleme care nu pot fi depășite decât apelând la specialiști.
„Dizabilitățile de învățare se diagnostichează, cu precădere, odată ce copilul ajunge la vârsta școlară.
Atunci ele devin vizibile și încep să pună probleme serioase.
Aceste semne diferă de la un individ la altul”, explică psihologul Miruna Jovin.
Ceea ce este important de reținut pentru părinți este faptul că deficiențele de învățare nu sunt același lucru cu deficiențele intelectuale.
Copiii cu dificultăți de învățare au, de obicei, un coeficient de inteligență normal.
Iar dificultățile de învățare au multe cauze – bio-fiziologice, psihologice sau care țin de condițiile oferite de familie și de societate.
Există copii care au dificultăți ușoare de învățare, care încearcă să facă față cerințelor la școală, dar în ciuda eforturilor, rămân în urmă.
Necunoscute la timp și fără intervenție, aceste dificultăți de învățare pot duce la insucces școlar prin efectul bulgărelui de zăpadă.
Un elev care nu a înțeles adunarea în clasele primare nu va putea învăța algebră superioară în liceu.
Iar copilul care încearcă foarte mult să învețe fără să reușească devine tot mai frustrat și dezvoltă probleme emoționale de tipul scăderii stimei de sine.
O altă categorie este constituită din copiii cu dificultăți de învățare pasagere care însă ajung să fie percepuți și etichetați de ceilalți, lucru care le influențează structura personalității și încrederea în sine.
Unii ajung să se comporte problematic la școală din dorința de a fi priviți mai degrabă ca fiind răi.
Dificultățile de învățare specifice însă au o cauză neurologică.
Specialiștii susțin că ele sunt produse de disfuncții ale sistemului nervos central care afectează felul în care este primită și procesată informația.
Copiii născuți prematur(7 cazuri din 10), cei născuți greu în urma unui travaliu prelungit, cei rahitici, cu probleme de metabolism sau hormonale prelungite sunt mai predispuși la a avea dificultăți specifice de învățare.
Potrivit CDC (Centers for Disease Control and Prevention), printre semnele existenței tulburărilor de învățare se numără dificultatea de a distinge între stânga și dreapta, inversarea literelor, a cuvintelor, a numerelor – deși copilul a depășit primele clase de școală – dificultățile de recunoaștere a modelelor sau sortarea obiectelor după dimensiune sau formă.
La acestea se adaugă dificultatea copilului de a înțelege și de a urma instrucțiuni primite, de a rămâne organizat, dificultatea de a-și aminti ceea ce tocmai s-a spus sau a citit, dificultatea de a înțelege conceptul de timp, ca și lipsa de coordonare atunci când se deplasează.
Psihologul Miruna Jovin s-a ferit să enumere ceea ce se consideră a fi semnele dificultăților specifice de învățare din teama că părinții vor începe un proces de „autodiagnosticare”: „Recomandarea este că, dacă observă că există ceva complet diferit la propriul copil, față de majoritatea copiilor de aceiași vârstă și care îi îngrijorează, atunci să discutați cu un specialist.
Este important ca părinții să știe că o dizabilitate de învățare nu vine la pachet cu un IQ mic sau cu o întârziere în dezvoltare.
” Exemple de tulburări specifice de învățare sunt dislexia – dizabilitate de citire – , disgrafia – dizabilitate de scriere – discalculia – dizabilitatea de a efectua calcule matematice – și dispraxia – dizabilitatea de coordonare a mișcărilor.
Astfel, dislexia – dizabilitate de citire – înseamnă dificultăți în identificarea sunetelor și a decodificării lor sub formă de litere și cuvinte.
Totodată, un copil dislexic poate avea dificultăți cu gramatica, cu exprimarea verbală și logică.
Disgrafia afectează capacitățile de scriere de mână ale unui copil.
Pe lângă scrisul urât, dezordonat, ilizibil, copilul cu această tulburare are dificultăți cu exprimarea în scris a gândurilor.
La copiii mici, discalculia poate afecta învățarea de a număra și recunoaște numerele.
Pe măsură ce crește, copilul cu discalculie poate avea dificultăți în rezolvarea problemelor de matematică de bază sau în memorarea lucrurilor precum tabla înmulțirii.
Dispraxia afectează abilitățile motorii ale unei persoane.
Un copil cu această tulburare se poate lovi de mobilier, poate avea dificultăți în a ține în mână o lingură, de a se îmbrăca sau a-și lega șireturile.
Ale probleme asociate cu dispraxia sunt: dificultățile de vorbire, în mișcarea ochilor, sensibilitatea la lumină, la atingere, Pentru un părinte poate fi copleșitoare vestea că are un copil cu dizabilități de învățare.
Diagnosticarea este un proces complex, adesea frustrant, iar odată pus, începe bătălia pentru a oferi copilului ajutorul de care are nevoie.
„Este important ca părinții copiilor cu dizabilități de învățare să accepte ei înșiși că au un copil diferit și să nu vadă asta într-o notă tragică.
Apoi își pot susține copilul să gestioneze cât mai bine dizabilitatea cu care a fost diagnosticat și să îl sprijine în relație cu școala”, recomandă psihologul Miruna Jovin.
Pentru anumite dizabilități de învățare există metode de a îi ajuta pe copii să se descurce mai ușor, adaugă expertul, iar un terapeut poate ghida familia în această direcție.
Specialiștii citați de WebMd recomandă părinților să citească tot ce pot referitor la dizabilitățile de învățare a copilului lor și despre modul în care aceasta îi afectează dezvoltarea.
Al doilea sfat este acela de a colabora cu școala pentru elaborarea unui plan individualizat de educație care să stabilească obiective clare pentru copil și care să descrie și sprijinul de care el ar avea nevoie.
Totodată, părinții trebuie să se asigure că copilul are obiceiuri de viață sănătoasă: doarme suficient noaptea, are o dietă echilibrată, face multă mișcare.
Starea de spirit a copilului este, de asemenea, importantă.
Dificultățile de învățare pot afecta imaginea de sine a unui copil, pot apărea semne ale depresiei, modificări ale somnului, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite.
Sursa foto: Dreamstime.
com
