Nu toate planetele sunt ceea ce par a fi ● CERN vrea să construiască un enorm accelerator de particule ● Un nou caz de ciumă bubonică a fost semnalat în SUAPerspectiva existenței unei planete acoperită cu oceane i-a încântat pe astronomi, mai ales în ideea descoperirii unor posibile forme de viață extraterestre.
Este și cazul planetei K2-18b, o planetă descoperită în anul 2015, cu ajutorul observatorului spațial Kepler.
Situată la circa 124 de ani lumină față de Terra, K2-18b a părut o planetă capabilă să susțină viață, cu atât mai mult cu cât observațiile inițiale indicau prezența vaporilor de apă în atmosferă.
K2-18b are o masă de opt ori mai mare decât terra și orbitează, de asemenea, în zona locuibilă a stelei sale.
Toate aceste date au făcut din planeta amintită o țintă prioritară în căutarea vieții extraterestre.
Însă datele noi, oferite de telescopul spațial James Webb (JWST), arată cu totul altceva.
Mai degrabă decât o planetă acoperită de oceane de apă lichidă, K2-18b ar fi, mai degrabă, una acoperită cu oceane de magmă.
Paradoxal, cele două lumi complet diferite, lasă o amprentă similară.
Ceea ce face ca detectarea planetelor habitabile să fie mai complicată decât se credea, susține o echipă de astronomi de la Universitatea Cambridge, cea care a publicat recent un studiu pe această temă în revista The Astrophysical Journal Letters.
Asta înseamnă că multe dintre observațiile de până acum vor trebuie refăcute.
Nu în ultimul rând, susțin autorii studiului, ar trebui create noi metode de identificare a apei lichide pe planete din afara sistemului nostru solar, astfel încât să avem o idee mai clară asupra a ceea ce se ascunde dincolo de noi.
Future Circullar Colider este, fără îndoială, cel mai ambițios proiect al celor de la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară).
Și da, va fi cu mult mai mare decât Large Hadron Collider, cel mai puternic accelerator de particule creat vreodată.
Noul accelerator va fi construit tot la granița dintre Franța și Elveția, în apropierea LHC, și va avea o circumferință de 100 de kilometri.
Ca o comparație, Large Hadron Collider are „doar” 27 de kilometri circumferință.
Prima fază a construcției ar trebui să fie gata între 2040 și 2050, iar capacitatea energetică a noului accelelrator ar trebui să fie de opt ori mai mare decât cea a LHC.
Foarte important, pentru a atinge acest deziderat, este nevoie de un avans tehnologic semnificativ față de ceea ce există în prezent.
În acest scop, cercetători din peste 150 de universități din întreaga lume lucrează deja la dezvoltarea unor tehnologii noi care să permită atingerea obiectivelor FCC.
Scopul acestui proiect mamut, care va costa cel puțin 20-22 de miliarde de dolari? Printre altele, acela de a putea face observații fără precedent în ceea ce înseamnă fizica dincolo de modelul standard (vezi cazul materiei întunecate, a antimateriei sau a masei neutrinilor).
Deocamdată, FCC se află doar în stadiul de proiect.
Dacă va fi aprobat, construcția va începe după 2030, urmând ca în 2045 să fie dată în folosință, așa cum spuneam, prima etapă a acestuia, un accelerator electron-pozitron.
Acesta va fi urmat, în 2070, de un accelerator proton-proton, care să studieze particulele grele.
Ciuma bubonică nu este nici pe departe o boală pe care să o asociezi pe antichitatea sau evul mediu.
Ea încă există, deși cazurile sunt sporadice, iar antibioticele de azi o pot trata, cel puțin dacă este descoperită într-o etapă incipientă.
Cazuri de ciumă bubonică sunt semnalate anual în Asia (în special în Asia centrală și de sud-est), în Africa sub-sahariană, în America de Sud și în vestul Statelor Unite.
Iar dacă la primele zone v-ați aștepta cumva să fie asociate cu apariția ciumei bubonice, SUA este zona în care lumea s-ar aștepta cel mai puțin la astfel de cazuri.
În realitate, în SUA se înregistrează anual între 1 și 17 cazuri de infectare cu bacilul Yersinia pestis.
Numai anul trecut au fost semnalate două cazuri la oameni (unul dintre ele letal) în zona rurală a statului Colorado, și un caz de infectare la o pisică domestică în Wyoming.
Recent, oficialitățile din Oregon au semnalat un nou caz de infectare, cel al unui bărbat, care a fost deja tratat și care acum se află în afara oricărui pericol.
Autoritățile afirmă că bărbatul a luat bacilul de la o pisică, însă nu au menționat unde anume ar fi fost infectat animalul domestic.
Între timp, au fost lansate mai multe alerte publice prin care oamenilor li se cere să evite contactul cu animalele care par bolnave, în special cu rozătoarele, dar și să efectueze deparazitări ale locuințelor.
În SUA, ciuma bubonică a apărut pentru prima dată la începutul secolului XX, bacilul fiind transportat de șoareci, via vasele de pasageri sau cele comerciale.
De atunci și până în prezent au fost semnalate puțin peste 1.
000 de cazuri.
Ultimul caz de infectare într-o zonă urbană a avut loc în anul 1925.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
