Oltcit și ARO au dat faliment pentru că, în aprilie 1989, Ceaușescu a dat o lege care interzicea împrumuturile externe, susține istoricul Petre Opriș, scrie PressHub care citează aktual24.
Nici Ceaușescu, nici Gheorghiu-Dej nu și-au dat seama, până la sfârșitul vieții lor, că fanatismul politic și fidelitatea față de un sistem falimentar, comunismul, i-a condamnat să fie vasali ai Rusiei sovietice, personaje care puteau fi înlocuite oricând cu altele exact la fel, afirmă istoricul.
Economia comunistă este nereformabilă prin însăși structura ei, deoarece funcționează în sistem centralizat, prin Comitetul Planificării.
Acest lucru o încremenește, o face vulnerabilă în față șocurilor pieței, mai spune Petre Opriș, unul dintre cei mai buni experți din România privind economia și industria țării noastre în perioada 1945-1990.
În analiza sa, interlocutorul explică faptul că decizia absurdă a lui Ceaușescu de a da în aprilie 1989 o lege prin care interzicea contractarea de noi credite externe, laolaltă cu ambiția de a plăti anticipat datoriile, au scos România de pe piață.
Din acest moment, după 1990, când a fost nevoie de retehnologizarea marilor uzine, precum cele care produceau ARO la Câmpulung și Oltcit la Craiova, nimeni n-a mai fost dispus să ne acorde credite.
În lipsa banilor pentru modernizarea liniilor de producție, au apărut falimentele.
Criza datoriilor care a dus la falimentul de țară din 1982 a fost generată de o politică proastă a lui Ceaușescu peste care s-a suprapus o conjunctură foarte ghinionistă.
Crizele petrolului, revoluția islamică din Iran, inundațiile, cutremurul și seceta din România au produs șocuri pe care conducerea țării le-a gestionat foarte neinspirat, arată istoricul Petre Opriș, autor a mai multe cărți având ca subiect economia și industria României din perioada comunismului.
Citește continuarea articolului pe PressHub.
roCitiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
