Sfârșitul nu-i aici. Interviu cu Nicoleta Galeș, conferențiar universitar la UMF Carol Davila București și director medical la Institutul Oncologic Prof. Dr. Al. Trestioreanu: “Cred cu tărie că scăderea ratei mari de mortalitate în rândul pacientelor cu cancer de sân este posibilă”

Spread the love

Începând cu anul 2021, cancerul de sân a devenit cel mai frecvent tip de cancer la nivel global, Conform Organizației Mondiale a Sănătății, iar în România, cancerul de sân reprezintă în acest moment principala cauză de mortalitate la femei.

În 2020 medicii români au diagnosticat peste 12.

000 de femei cu cancer de sân.

Povestea fiecăreia dintre ele este diferită, iar parcursul lor depinde de stadiul în care a fost depistată boala și de specificitățile sistemului medical românesc.

Cu toate acestea, cancerul la sân are toate șansele să nu reprezinte sfârșitul, deoarece în acest moment șansele de vindecare ale acestui tip de cancer sunt mari, cu condiția ca accesul la diagnostic și tratament să se întâmple în parametrii optimi.

Am stat de vorbă cu conf.

univ.

Nicoleta Galeș, directorul medical al Institutului Oncologic Prof.

Dr.

Al.

Trestioreanu despre aceste aspecte.

Conform datelor GLOBOCAN, în România au fost diagnosticate peste 12.

000 de femei cu cancer mamar în anul 2020, cu o mortalitate de peste 3900 de cazuri.

Problema mortalității ridicate este legată de lipsa unor programe de screening și de accesul dificil la investigațiile inițiale.

De exemplu, sunt județe în țară unde nu există mamograf.

O altă problemă importantă o reprezintă deficitul de specialiști.

Toate acestea determină o prezentare la medic în stadii avansate, cu șanse mai mici de vindecare.

Accesul la investigații de specialitate este unul dificil.

Medicii de familie pot recomanda investigații senologice specifice, ceea ce este oricum un progres, dar numărul de centre unde se pot face gratuit aceste investigații este redus, iar acestea sunt concentrate în centrele mari.

Apoi, fiecare investigație sau manevră necesară presupune noi obstacole: accesul la un medic care să preleve biopsia, obținerea unui rezultat complet histopatologic (imunohistochimie etc.

), accesul la chirurg pentru stadiile descoperite incipient, accesul la oncolog pentru investigații suplimentare și, în fine, accesul la tratament.

Din punctul meu de vedere, aș prioritiza ideea unui traseu standardizat al pacientelor, în același timp cu inventarierea tuturor centrelor care au posibilitatea de a efectua la un nivel corespunzător fiecare manevră, integrate într-un program de digitalizare.

Tumor board reprezintă cea mai bună cale de a oferi pacientelor cea mai bună soluție, adaptată cerințelor particulare individuale și cea mai bună cale spre personalizarea tratamentului.

Într-un cadru instituțional fiecare caz este discutat în echipa multidisciplinară, din care obligatoriu fac parte chirurgul oncolog, radioterapeutul, oncologul medical, anatomopatologul si o serie de alți specialiști necesari în mod particular fiecărui caz: genetician, chirurg plastician, specialist în probleme de fertilitate, psiholog, radiolog, specialist de medicină nucleară etc.

Digitalizarea sau telemedicina ar trebui să ofere ocazia ca absolut fiecare caz să beneficieze de o evaluate în tumor board.

Un sistem standardizat ar putea ajuta pacientele să acceseze mult mai repede echipa multidisciplinară, pe de o parte, iar pe de altă parte, tratamentul aplicat va fi conform standardului, indiferent de locul sau de specialistul la care pacienta s-a prezentat pentru prima dată.

Registrul de cancer poate deveni funcțional dacă este finanțat independent și dacă se va găsi o modalitate IT de extragere automată a datelor deja existente în documentele spitalicești.

Ambele condiții pot fi îndeplinite.

Datele disponibile vor permite autorităților o apreciere mai bună a necesarului de resurse, o distribuire corectă a resurselor și, de asemenea, vor permite o predictibilitate a evoluției diferitelor tipuri de cancer, permițând astfel inițierea de acțiuni coerente de sănătate publică și politici sanitare.

Primul pas este identificarea tuturor centrelor și stabilirea concretă a tipului de îngrijiri ce pot fi acordate în fiecare centru, apoi organizarea unei rețele pe regiunile geografice cu centre de coordonare pentru fiecare regiune.

Apoi stabilirea unor standarde de diagnostic și tratament pentru fiecare localizare în parte.

Apoi strângerea datelor în comun și accesul la datele fiecărui pacient prin dosarul electronic al pacientului.

Apoi o rețea de distribuire automată a pacienților în funcție de proximitate, preferințe și competențe (cum se face deja în sistemul de urgență – ex.

patologie cardiacă de urgență, sistemul care a funcționat în pandemie etc.

).

Să considere sănătatea ca o prioritate și o investiție în viitorul lor.

Adică să surmonteze barierele existente și să meargă la medic pentru investigații periodice (senologice, ginecologice) chiar și atunci când sunt sănătoase, sau mai ales atunci când sunt sănătoase (sau asimptomatice).

În cazul cancerului când apar simptomele este de multe ori deja târziu.

De asemenea, să adopte un mod de viață sănătos.

Sunt lucruri relativ simple, necostisitoare, pe care le pot face și care le îmbunătățesc sănătatea: mișcarea (exercițiile fizice) 30 minute pe zi, evitarea fumatului, a alcoolului și o alimentație cât mai sănătoasă (evitarea alimentației de tip fast food, a excesului de dulciuri etc.

).

****** “Sfârșitul nu-i aici” este un demers colaborativ inițiat de Novartis, cu sprijinul Point PA&PR, care își propune să identifice problemele cu care se confruntă pacientele cu cancer de sân și să propună metode de optimizare a parcursului acestora în cadrul sistemului de îngrijiri medicale.

Articol susținut de Novartis România

Lasă un răspuns