Actualitate
vineri, 31 octombrie 2025, 07:00
INVESTIGAȚIE. Schema prin care muncitorii străini care vin în România sunt escrocați și lăsați în ilegalitate. Apoi urmează amenințările și uneori, agresiunea: „Vezi că te joci cu mine. O să te sune altcineva de azi înainte”
Iulia Hau
Snoop.ro
Share
Mii de cetățeni asiatici sunt împinși anual în ședere ilegală în România. Asta pentru că mulți antreprenori și agenții preferă să îi plătească la negru, pentru că e mai profitabil. Dar lipsa unui contract îi face pe muncitori mai ușor de exploatat. Site-ul de investigații Snoop a vorbit cu 20 de lucrători asiatici care susțin, cu dovezi, că au fost direct escrocați de două românce, ce se pretind reprezentantele unei companii de recrutare.
Snoop a descoperit că Laura Feldrihan și Aurelia Pasăre, reprezentantele unei companii de recrutare, le cer bani străinilor pentru a-i ajuta cu formele legale, apoi îi amenință și dispar, arată conversații puse la dispoziție de lucrători.
Unii dintre lucrători au mers să-și ceară banii de la cele două femei. Într-o filmare, Aurelia Pasăre spune că a bătut un muncitor. Sunată de Snoop, ea susține că doar „l-a împins”.
La sfârșitul lunii mai 2025, numărul străinilor cu drept de ședere temporară în scop de muncă era de aproape 120.000. Totuși, numai în cei trei ani anteriori (2021 – 2024), 250.000 de cetățeni non-europeni au primit viză de muncă pentru România. Diferența, de peste o sută de mii de oameni, sunt străini care ajung în România, dar nu sunt înregistrați cu ședere legală.
Lasindu are 39 de ani și a sosit în România din Sri Lanka în 2021. A ajuns în Tulcea, ca operator utilaj de încărcare în agricultură. A lucrat acolo un an, pentru a se angaja apoi în Ilfov, Măgurele ca manipulant mărfuri într-un depozit – loc în care a rămas doi ani și jumătate.
A treia încercare n-a mai fost atât de norocoasă. Era octombrie 2024 când a plătit suma de 3.400 de lei, pentru el și soția lui, reprezentantei unei agenții de recrutare. I-a înmânat toate documentele pentru solicitarea unor noi avize de muncă, care să le permită celor doi soți să lucreze pentru aceeași companie.
Ishara*, soția lui Lasindu, a ajuns în România în 2022 și a lucrat, până în iulie 2024, la o fabrică de textile din Vâlcea.
Cei doi soți au fost apoi îndemnați de către reprezentanta agenției de recrutare să lucreze la casa de bătrâni Sfânta Ecaterina din Afumați, în așteptarea actelor. Documentele trebuiau să sosească în ianuarie 2025, dar n-au mai venit. Azilul nu ar fi plătit taxele la timp, le-a spus reprezentanta agenției. Dar să nu-și facă probleme, că totul se rezolvă.
„ «No problem, Lasindu. Tot pregătit, tot pregătit. Sigur!» așa vorbit”, relatează Lasindu, care asigură că a trimis mesaje agenției în fiecare zi, preț de câteva luni.
Biroul de Imigrări le-a zis să se ducă acasă
Ishara susține că, spre sfârșitul lunilor de așteptare, a fost personal la Biroul de Imigrări din București pentru a întreba despre situația dosarului ei, al lui Lasindu și al altei srilankeze aflate în aceeași situație. Așa a aflat că numele niciunuia nu apărea în sistemul de solicitări pentru noi avize de muncă. Sugestia celor de la IGI a fost să se întoarcă în Sri Lanka.
Contactați de Snoop, reprezentanții IGI au declarat că datele solicitate nu se află în categoria informațiilor de interes public și că intră sub incidența protecției prelucrării datelor cu caracter personal.
A zilul
Lasindu și Ishara au lucrat timp de aproape opt luni la azilul de bătrâni din Afumați, iar relația dintre ei și managera Mariana Ilie părea bună.
Snoop a citit conversațiile pe WhatsApp în care srilankezii erau lăudați pentru munca pe care o făceau, a văzut video-uri în care cei doi desfășurau activități de muncă, se sărbătoreau zile de naștere ale srilankezilor, în care români și asiatici conviețuiau în incita azilului Sfânta Ecaterina.
Asta până când Lasindu și Ishara cereau lămuriri despre situația în care se află sau banii de care fuseseră escrocați.
Atunci se loveau, fie de tăcere, fie de un mesaj comunicat clar de șefa azilului: „Lasindu* te rog frumos sa nu mă pui an probleme eu nu am nici o treabă și nu știu nimic”.
În spatele tăcerii și al amânărilor se află o firmă de recrutare coordonată de două persoane: Laura Feldrihan și Aurelia Pasăre.
Cele două femei, la care străinii ajung prin recomandări, depun dosarele pentru noile avize de muncă sau, cel puțin, așa pretind. Străinii așteaptă răspunsul în funcție de data programării generate automat de sistem.
Pentru că fiecare dosar se verifică individual și manual, rezultatul vine, de obicei, după câteva luni, timp în care străinii intră în ședere ilegală. În acest timp, mulți dintre ei muncesc deja în locurile în care sunt plasați de cele două femei și, odată intrați în ilegalitate, nu mai au opțiunea de a-și găsi un alt angajator și a reintra în legalitate. Astfel, riscă să fie trimiși înapoi în țara de origine.
Numai în 2023 și 2024 au fost emise 6.870 de decizii de returnare, dintre care 2.312 s-au soldat cu returnarea străinilor aflați în ședere ilegală.
Cum ajung zeci de lucrători străini să fie escrocați de cele două românce:
Pasul 1. Pentru a-și găsi un nou angajator, străinii apelează la Laura Florentina Feldrihan sau la asociata sa, Aurelia Pasăre. Uneori, ele se prezintă ca reprezentante ale agenției International Consultancy Center (ICC) , alteori ca avocate. Alteori nu se prezintă deloc.
Femeile percep o taxă pentru serviciul prestat, care variază între 250 și 500 de euro. Uneori banii sunt încasați în numele agenției, alteori – în conturile personale, dar cei mai mulți sunt plătiți în numerar la varii adrese; una dintre ele este domiciliul personal al Aureliei Pasăre.
Snoop a citit conversații pe WhatsApp și a discutat cu lucrători din Asia care confirmă că au înmânat bani în numerar celor două femei fără a primi vreo chitanță.
După ce plătesc, lucrătorii fie sunt cazați temporar în diferite spații, precum hostelul A.G. Romana, înainte de a începe munca, fie încep munca imediat.
Pasul 2. Cele două femei le cer documentele necesare pentru depunerea dosarului prin care solicită un nou aviz de muncă la IGI și le spun să aștepte până la data programării chemării în audiere.
Timpul de așteptare între data depunerii online și rezultatul analizei dosarului poate dura și luni, depășind adesea cele 90 de zile pe care străinii le au la dispoziție pentru obținerea unui nou aviz de muncă.
Pasul 3. Străinii cu care am vorbit nu au primit niciodată avizul de muncă. Dosarele depuse de cele două femei în numele lor au fost respinse.
Deși legea permite refacerea și redepunerea documentelor pentru o nouă programare, termenul legal de 90 de zile prevalează asupra procedurii administrative. Astfel, dacă perioada dintre încărcarea actelor pe portalul IGI și programarea efectivă la ghișeu depășește cele 90 de zile (în unele cazuri se ajunge chiar la cinci luni), străinii ajung deja „în ilegalitate” la momentul verificării noului dosar, care va fi cel mai probabil respins.
Pasul 4. În unele situații, la cea de-a doua respingere, femeile le propun lucrătorilor să deschidă un caz în instanță împotriva IGI, pentru care, asiaticii spun că li se percep alte sume de bani: 250 de euro până la prima audiere și 250 euro după.
Snoop a analizat mai multe dosare despre care srilankezii afirmă că au fost depuse în instanță de Laura și pentru care au achitat sume de bani. Cele mai multe au fost respinse ca neîntemeiate sau anulate în temeiul articolului 200 din Codul de procedură civilă, întrucât nu respectau cerințele legale. De exemplu, nu fusese achitată taxa de timbru, cererea nu era semnată, lipseau documente obligatorii sau nu au fost îndeplinite la timp solicitările instanței.
Cel mai probabil, potrivit unui jurist consultat de Snoop, femeile au trimis dosarele către instanță, au obținut numărul de dosar necesar și l-au folosit ca dovadă a faptului că demarează proceduri, pentru a încasa banii.
Pasul 5. În tot acest timp, străinii lucrează ilegal la firmele unde sunt trimiși sub promisiunea unui contract de muncă. Unii continuă și după ce înțeleg că au fost trași pe sfoară, pentru că nu au de ales. Alții pleacă de teama că cele două femei vor anunța imigrările și vor fi returnați forțat.
Pasul 6. Dacă sunt deranjate de prea multe mesaje de către străinii intrați acum în ilegalitate, femeile recurg la amenințări.
Amenințările
În conversațiile pe WhatsApp dintre cele două femei și srilankezi citite de Snoop, adesea, ca răspuns la insistențele lucrătorilor de a le furniza avizele promise sau de a le returna banii, Laura și Aurelia răspund:
„Vezi că te joci cu mine. O să te sune altcineva de azi înainte. Păi, îți spun de un milion de ori că ai aplicație și nu vrei să înțelegi. Vezi că pe prostituata aia care a dat interviu am reclamat-o pe poliție în Sri Lanka. Nu mă face să te reclam și pe tine.” (mesaj de la Laura Feldrihan către Lasindu)
„Nu știi decât să te plângi. Mai fă asta o dată și o să depun plângere împotriva ta la poliția din Sri Lanka. Doar stai să vezi. Nu începe cu mine, te avertizez. Mai bine stai liniștit.” (Laura Feldrihan)
„Ai uitat cum ai reacționat când te-a prins poliția? Nu sunt nervoasă că n-am pe cine. Hai, du-te să mă reclami”, îi spune Aurelia Pasăre.
Vezi mai departe pe Snoop momentul în care una dintre femei este filmată în timp ce spune că l-a bătut pe unul dintre muncitori.
Sursa: Hotnews
Articol procesat cu AI pentru pagina1.ro
