Într-o lume unde arta se află în continuă schimbare și redefinire, Marius Jucan reînvie tradițiile vizuale într-o manieră inedită, îmbinând influențele clasice cu tehnici moderne, inspirate din universul tatuajului.
Pictor, tatuator și explorator al formelor vizuale, Marius Jucan își adâncește expresia artistică printr-o expoziție care transcende limitele convenționale ale artei, aducând în prim-plan imagini care îmbină realismul magic cu accente de fantezie.
Am stat de vorbă cu el pentru a descoperi mai multe despre procesul său creativ, despre legătura între pictură și tatuaj și despre viziunea sa artistică unică.
Reporter: Cum a început povestea ta cu arta?Marius Jucan: Încă încerc să-mi dau seama.
Cred că la grădiniță.
Aveam dorința de a reprezenta cu imaginație.
În interiorul meu vedeam cumva un spațiu mult mai vast decât în exterior, și atunci încercam să-l reprezint în afară.
Cred că e un har, ceva cu care te naști.
Reporter: Cum ai ajuns să explorezi lumea tatuajelor?Marius Jucan: Când m-am apucat eu de tatuat, foarte puțini oameni se tatuau și o vedeam ca un fel de nonconformism, o artă sfântă pusă pe piele pe care o porți în continuu.
Era ceva antisocial, nonconformist și eram sigur că dacă am un pic de talent, pot să iasă lucruri mult mai artistice pe piele decât o sirenă sau un cuțit sau.
.
.
„I love Mama”.
Ideea era să arăt oamenilor că în spatele mașinii de tatuat se poate afla și un artist care știe ce face, care vrea să exprime mai mult decât o sirenă sau un „te iubesc Maria”.
Voiam să arăt și cât de mult s-ar putea face sau s-ar putea tatua pe pielea unui om încât să fie o operă de artă.
Adică pielea umană suportă cam orice suportă o pânză dacă ai talent și știi, poți să reprezinți lucruri foarte complexe.
Reporter: Te consideri mai degrabă un artist vizual care tatuează sau un tatuator care pictează?Marius Jucan: Da, eu sunt pictor, tatuez sau am început să tatuez de nevoie, acum lucrurile au devenit puțin mai profunde.
Tatuatul este până la urmă o pictură foarte intimă, o pictură la care participă și alt om, clientul, iar toată culoarea i se pune sub piele, deci o să o aibă permanent la el.
Dar da, sunt un artist vizual care tatuează.
Reporter: Ai un stil personal? Cum l-ai construi în câteva cuvinte?Marius Jucan: Stilul meu e… un realism magic.
Am fost inspirat de Garcia Márquez.
El își construiește lucrările într-un stil realism magic și acolo mă regăsesc și eu.
În construcția anatomică și arhitecturală a formei din care dau înspre artă fantastică, New Age, artă vizionară.
Reporter: Ce reprezintă această expoziție din punctul tău de vedere?Marius Jucan: Cumva expoziția asta e doar o atenționare a publicului asupra frumosului, asupra frumosului care se poate reprezenta și pe piele, la fel cum se poate reprezenta pe pânză și trece dincolo, transcende religia, politica.
E un frumos care poate să îmbrace și haine de erotism exacerbat și de nebunie, luptă și de război.
Cumva este o imagine a sinelui uman în diferite perspective sau ipostaze.
E ceva care eu vreau să bucure ochiul și nu neapărat mintea.
Reporter: Ce așteptări ai de la publicul care va vedea expoziția asta?Marius Jucan: Păi să fie liniștit, să le observe și să încerce să le integreze.
Sunt lucrări făcute ca să mă bucure în primul rând pe mine, dar sunt sigur că mulți oameni o să se regăsească în tematică și culoare.
Reporter: Care ar fi tematicile mai exact? Ce concept vrei să adopți?Marius Jucan: Tematica a fost inspirată de lucrul cu oamenii, de arta tatuării, pe care o practic de aproape 20 de ani.
Sunt lucrări inspirate din tematicile de abordarea tatuajului, adică cam cu ce vine omul să își tatueze, pornind de la lucrări de artă clasică din perioada baroc, inspirată de Rubens sau de Da Vinci din Renaștere.
Sunt lucrări interpretate după arta clasică, cu accente moderne, accente de culori neon, de culori fluorescente, iar personajele sunt cumva robotizate, li se dă o alură modernă.
Reporter: Există o lucrare centrală, o piesă de rezistență în expoziție.
Poți să ne spui povestea ei?Marius Jucan: Da, este vorba despre o reinterpretare a lucrării lui Da Vinci, Bătălia de la Anghiari, care nu s-a păstrat.
S-au păstrat doar câteva schițe și lucrări ale altor pictori din vremea lui.
Ideea a pornit de la o bătălie din arta clasică, de călăreți, iar eu am mai adăugat pe lângă tot felul de desene de graffiti, și am transformat luptătorii în saiborgi.
M-am jucat pur și simplu într-o noapte, după ce am terminat de tatuat.
Un fragment din ea e pregătit și pe afiș.
În ea am încercat să surprind dragostea față de cal, față de companionul omului în luptă și față de forma care apare la suprafața omului, un fel de tatuaj care îmbracă individul.
Reporter: Există persoane din viața ta care-ți sunt surse de inspirație în picturi și care sunt reprezentate în tablouri?Marius Jucan: În primul rând este iubita mea.
Ea îmi pozează, ea e prezentă în mai mult de un tablou.
Ea mă susține ca să pot să le fac, bineînțeles, îi place și ce fac, restul persoanelor din viața mea sunt prezente spiritual în picturi.
Câteva dintre lucrări sunt reinterpretări după operele unor artiști preferați, Rubens, Leonardo da Vinci.
Poate că majoritatea sunt euri ale mele, ale clienților mei care mi s-au întipărit, probabil.
Reporter: Ai avut lucrări care ți-au schimbat percepția asupra propriei arte?Marius Jucan: Da, de când am descoperit culorile fluorescente, sclipiciul și culorile de spray.
Am încercat să văd dacă se poate transforma ce credeam eu că e înainte, kitsch, în a se pune ca îmbrăcăminte peste un desen bine făcut sau o formă bine făcută și am avut cea mai faină surpriză în a construi forme cu sclipici și culori fluorescente.
Reporter: Ce urmează după expoziția „Tatuaj”, plănuiești o nouă serie de lucrări?Marius Jucan: Tot timpul! Singurul lucru din care nu mă pot opri e pictatul.
Încerc să pictez cât mai des, mă simt prost când nu pictez.
Am foarte multă de zis și foarte multe de încercat, o curiozitate infinită.
Nici eu nu știu încă ce o să fie, dar mă voi gândi… a doua zi după expoziție.
Reporter: Ce sfat îi dai unui tânăr care își dorește să trăiască din artă?Marius Jucan: Să muncească extrem de mult și să doarmă foarte puțin.
Dacă nu muncești, nu ești focusat numai pe artă, nu ai ce să faci în zona asta.
E foarte greu.
Reporter: Consideri că pasiunea e mult mai importantă decât talentul? Marius Jucan: Eu cred că pasiunea și cu talentul sunt același lucru.
Din câte m-am gândit eu, și cum am analizat situația, oricine poate să învețe să deseneze, să facă anatomie, să devină foarte bun, dar foarte puțini pot să acorde timpul ăla petrecut în studiu.
Plăcerea de a face ceva, acela e talentul.
Oricine poate munci și să ajungă bine, dar nu oricine poate sta 10 ore pe zi să deseneze.
Reporter: De ce să vină oamenii la expoziție?Marius Jucan: Aș vrea ca oamenii să vină și să se șocheze de ce poate să facă un tatuator.
E un gen de artă care nu e așa de prezent în ziua de azi.
E realism, dar totodată, o artă de factură fantasy care nu e foarte susținută în galerii.
Reporter: Crezi că arta ar trebui să ne atingă sufletul imediat, să ne bucure fără prea multe explicații, sau e important ca ea să te facă să gândești mai adânc?Marius Jucan: Părerea mea e că arta e ceva ce ar trebui să ne bucure sufletul și ochiul la prima vedere, nu ceva ce trebuie să conceptualizăm, să descifrăm, să filozofăm.
Asta ține de altceva, nu știu, metafizică, filozofie.
Ce e frumos, nu știu, și ochiul lui place.
În rest, e prea multă minte și gândire.
