Actualitate
marți, 4 noiembrie 2025, 10:52
VIDEO REPORTAJ Discuții despre Inteligența Artificială cu oamenii care stau la coadă ca să viziteze Catedrala Națională: studenți la Informatică, la ASE, părinți și bunici. „Și la Vatican am stat la coadă”
Adelina Mărăcine
HotNews.ro
Share
Peste 170.000 de persoane au vizitat până acum Catedrala Națională, de la deschiderea uriașului lăcaș, duminică, 26 octombrie FOTO Adelina Mărăcine/ HotNews
„E bine să vezi lumea, dar e și mai bine să știi că ai și tu ceva de arătat”, ne spune unul dintre miile de oameni care continuă, în aceste zile, să vină ca să vadă Catedrala Națională, din București. Numărul celor care au vizitat Catedrala se apropie de 200.000 de oameni.
La Catedrala Mântuirii Neamului din București, deschisă publicului odată cu sfințirea picturii în mozaic , mii de oameni așteaptă zilnic ca să intre în altarul marelui lăcaș.
„Sărutăm și avansăm”, repetă voluntarii, rugându-i pe oameni să avanseze, să nu întârzie mult în fața raclelor. Pelerinii se mișcă lent, în tăcere, printre mozaicurile aurii și ecranele telefoanelor aprinse, pentru a trece câteva secunde prin fața sfintelor moaște.
Gardurile metalice ghidează șirurile, iar jandarmii, obișnuiți deja cu fluxul, îi mai roagă din când în când pe oameni să lase spațiu, pe Calea 13 Septembrie. În jur se aud fragmente de conversații, voci de copii și foșnet de pungi.
Mii de persoane au stat ore în șir, sâmbătă după-amiază, pentru a intra în Catedrala Națională. FOTO Adelina Mărăcine/ HotNews
Familia Cojanu: Veniți de la Hârșova
Familia Cojanu stă de trei ore la coadă, la mijlocul rândului care înconjoară Catedrala Națională. Cei patru, părinții și cei doi copii adulți, dintre care unul se ascunde timid de reporter, par împăcați cu așteptarea.
Tatăl, un bărbat de 56 de ani, economist, vorbește cu un ton calm, de om care a văzut lumea și are răbdare: a venit special din Hârșova pentru Catedrală, spune el, pentru că toate marile orașe ale Europei au un punct al lor, și spiritual. „Era timpul să avem și noi unul”, adaugă, privind cupola care strălucește în soare. „E cea mai mare catedrală ortodoxă din Europa și trebuie să ne mândrim cu ea.”
Lângă el, Corina, soția, tot economistă, completează zâmbind: Au fost peste tot, în Franța, Germania, Grecia, Spania, chiar și la Lourdes, „unde e o energie altfel”.
„Catedrala nu e pentru noi. Nici pentru ei. E pentru eternitate”
Se roagă mereu pentru sănătate, spune ea. „Dacă ai sănătate, poți să muncești, poți să trăiești frumos, poți să le faci pe toate.” Apoi, cu o seriozitate care îi schimbă tonul, adaugă: „Catedrala nu e pentru noi. Nici pentru ei. E pentru eternitate.”
Fiul, Costin, are 21 de ani și studiază Informatică în Constanța. Stă cu mâinile în buzunare și are un aer relaxat, de tânăr obișnuit și el cu așteptarea. „Aici e chiar OK”, spune, zâmbind ușor. „Și la Vatican am stat la coadă.”
„Ce face un junior acum, face deja Inteligența Artificială. Trebuie să fii peste”
Când vorbim despre facultate, vocea i se schimbă, devine mai atent: e greu să-ți găsești de lucru, explică el. Peste tot se cere experiență, dar el „abia acum învață”. Facultatea e ușoară „doar dacă investești timp”.
Vrea să meargă pe cybersecurity , dar știe că trebuie să muncească mult. „Ce face un junior acum, face deja Inteligența Artificială. Trebuie să fii peste.”
Părinții îl privesc cu o mândrie amestecată cu grijă. „La muncă sau la biserică, tot cu răbdare trebuie”. Costin râde și schimbăm subiectul.
Povestește despre călătoriile lor: cel mai mult i-a plăcut la Roma: au prins ploaia la Colosseum, s-a închis, dar i s-a părut frumos chiar și din afară. „Roma e pentru când începi să înțelegi”, spune tânărul.
Corina zâmbește: „Când era mic, îl entuziasma Disneyland-ul, acum îi place Roma. E semn că a crescut”, glumește ea. Tatăl adaugă: „Și la Paris am stat la coadă. Peste tot e la fel. Înseamnă că lumea mai are răbdare și credință.”
Familia Cojanu FOTO Adelina Mărăcine/ HotNews
Rândul înaintează câțiva metri. „Am fost și la Muntele Athos”, continuă să povestească bărbatul. „E o liniște totală acolo. Te deconectezi de tot ce e lumesc.” Urmează Moscova, luna viitoare, ca o continuare a pelerinajului lor, mai spune tatăl. „Să vedem și mănăstirile lor cum sunt. Și acolo e o lume a credinței.”
În schimb, Costin privește spre vârfurile aurii care lucesc în soare. „Sunt curios să văd ce am reușit și noi să facem”, iar tatăl îi dă dreptate din priviri. „E bine să vezi lumea”, zice el, „dar e și mai bine să știi că ai și tu ceva de arătat.”
Anca: „Am lucrat la mozaicul Catedralei, dar stau la coadă ca toți ceilalți”
Alte trei trei tinere stau în șir, au ajuns aproape de intrare. Vin din Râmnicu Vâlcea și sunt prietene din facultate. Una poartă o haină neagră, celelalte două, trenciuri de toamnă.
„Am terminat Teologia, secția Arte Sacre, și lucrez la mozaicul Catedralei”, spune Anca, în vârstă de 25 de ani. „De doi ani și jumătate lucrez acolo și încă nu e terminată. S-a acoperit cam 70% din pictură. Mai e pronaosul”.
Explică procesul cu precizie: „Avem printurile făcute de coordonatorul nostru, Daniel Codrescu. Fiecare artist primește un fragment dintr-o scenă și lucrăm mai mulți la o compoziție. Apoi ele sunt montate în Catedrală de echipa de montaj. E un proces foarte lent, de răbdare.”
Imagini din interiorul Catedralei Naționale. FOTO Adelina Mărăcine/ HotNews
Ar putea intra oricând în Catedrală. Are legitimație, lucrează acolo, e voluntar în proiecte pentru tineri. Dar stă la coadă cu ceilalți, de mai bine de două ore. „Am vrut să fiu solidară cu pelerinii și cu prietenele mele. Am avut noroc să am prioritate, dar acum am zis să simt și eu ce simt oamenii care vin aici”, explică tânăra.
Lângă ea, o prietenă tocmai a terminat masterul la ASE, la sisteme informatice, și lucrează ca programator. Cealaltă este studentă la Litere.
„E un moment unic”, spune una dintre ele. „Cum fiecare țară are un monument al ei, așa cred că ar trebui să ne mândrim și noi cu Catedrala. Nu e o ocazie pe care o prinzi de două ori.”
Jandarmii coordonează fluxul de pelerini de la Catedrala Națională. FOTO Adelina Mărăcine/ HotNews
Viorica: „Vreau să trăiesc până la 100 de ani”
Viorica Roșca are 73 de ani și a venit la Catedrala Națională pentru că „a auzit că e foarte frumos înăuntru” și a vrut să vadă cu ochii ei. Nu o sperie timpul de așteptare. „Trei ore am înțeles că se stă, dar rezist. Da, da, da”, spune hotărât, zâmbind.
A lucrat o viață întreagă la Electrica din București, „la financiar”. „Patruzeci și doi de ani. Am lucrat acolo o viață”, repetă, cu un amestec de mândrie și nostalgie. E născută într-un sat din Giurgiu. „Am copilărit la țară, părinții mei sunt acolo. La 14 ani am venit în București și am rămas. Părinții au rămas în sat, eu am venit cu sora mamei și am rămas, mai târziu, cu serviciul.”
Are patru băieți, patru nurori și o mână de nepoți și nepoate. „Soțul mi-a murit când aveam 50 de ani, iar un băiat mi-a murit la 53.” Cel mai mare dintre fii trăiește în Anglia, ceilalți doi sunt în țară. „Eu stau acum cu nora”, povestește femeia.
Se roagă „pentru sănătate, pentru copii și pentru toată familia”. „E cea mai importantă sănătatea. Dacă e sănătate, e totul. Pentru familie, asta contează cel mai mult.”
Doamna Viorica, 73 de ani FOTO Adelina Mărăcine/ HotNews
Despre Catedrală, e convinsă că „e foarte bine că s-a făcut”. „Trebuie să venim și aici. Unii vor, alții nu vor, dar mie îmi place să vin.” Spune că merge des și în excursii sau pelerinaje. „Acum o săptămână am fost la Albota, la mănăstiri. Și pe 25 noiembrie mergem la Craiova, la un târg, cred că e de Crăciun.”
Când o întrebi cum se gândește la viitor, zâmbește larg, fără ezitare: „Vreau să trăiesc până la 100 de ani. Da, nici nu mai gândesc altceva. Vreau să trăiesc până la 100 de ani.”
„Poate ne vede și pe noi, Doamne-Doamne, și ne ajută să ajungem unde trebuie”
Alte două femei, surori, stau răbdătoare la rând. Una, din București, și-a adus un scăunel pliant și se ridică din când în când, când coada înaintează câțiva pași. Cealaltă, sora ei, a venit din Brăila. A făcut drumul doar ca să intre împreună în altarul noii catedrale, sfințită acum câteva zile.
„Sunt de o oră și zece minute aici”, spune Despa, zâmbind, cu vocea calmă a omului care s-a obișnuit să aștepte. „Ne-am adus scăunele, că nu prea putem sta atâta în picioare.”
Are 79 de ani și e pensionară. A lucrat cincisprezece ani la fabrica de bere Rahova, „până s-a desființat”, apoi la un restaurant mic de cartier. „Nu puteam să stau acasă”, spune femeia. Are doi copii, „băiat și fată, amândoi aici, în București”, și un nepoțel de zece ani.
Sora ei o completează din când în când. „Am zis: uite, lumea vine tocmai de la Botoșani, de la Bacău, și noi să nu venim?! Mai ales că se intră în altar. Eu n-am mai fost niciodată în altar. Măcar să încep cu asta, care e o capodoperă până la urmă.”
Cele două surori pensionare, la coadă la Catedrala Națională. FOTO Adelina Mărăcine/HotNews
„E o întărire în credință”
Din când în când, se opresc și privesc cu admirație spre uriașa construcție: „De afară e superbă”, spune Despa. „Să vedem înăuntru. Dar oricum, e ceva deosebit.”
Când e întrebată ce înseamnă pentru ea catedrala, femeia din Brăila ridică ușor din umeri, căutând cuvintele potrivite: „E o întărire în credință. Zicem că Dumnezeu parcă nu ne-a uitat și ne apropie mai mult de El. Prin așa ceva ne apropiem mai mult de Dumnezeu.”
Despa vorbește apoi despre tineri, cu o tristețe caldă: „Sunt aici câțiva, dar o parte se îndepărtează din ce în ce mai mult de biserică. Poate zic că s-au cheltuit prea mulți bani, că trebuiau făcute spitale și școli. Eu zic că se puteau face ambele. Bani sunt, dar depinde cine ne guvernează.”
FOTO Adelina Mărăcine/ HotNews
„Au trecut 35 de ani și se putea face mult. Dar corupția e mare, parcă e tot mai rău”, intervine sora ei. „Ar trebui pus punct și să zicem: hai, Doamne, să facem ceva, câte puțin dincolo, câte puțin de aici, să ne revenim un pic. Parcă ne ducem tot mai în jos.”
La final, tonul se înmoaie: „Noi, știți, avem o vârstă. Dar sperăm pentru copii și pentru nepoți să fie mai bine. Poate ne vede și pe noi, Doamne-Doamne, și ne ajută să ajungem unde trebuie.”
Deschis până pe 5 noiembrie
Cozile uriașe care s-au format în ultimele zile sunt pentru vizitarea Catedralei Mântuirii Neamului, deschisă publicului odată cu sfințirea picturii în mozaic, duminică, 26 octombrie.
Motivul principal al așteptării este chiar altarul, unde au fost așezate spre închinare moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, alături de moaștele Sfântului Apostol Andrei, considerat ocrotitorul României.
Patriarhia a anunțat că altarul va rămâne deschis permanent până pe 5 noiembrie, după prelungirea programului inițial cu o săptămână. Peste 170.000 de persoane au trecut deja prin Catedrală de la deschiderea uriașului lăcaș.
Pentru a gestiona fluxul, Arhiepiscopia Bucureștilor a creat o hartă online unde pelerinii pot verifica în timp real locul în care se termină rândul și timpul estimat de așteptare. O bulină roșie arată, ca într-un joc, până unde s-a întins coada.
Sâmbătă, la ora 17.00, ora la care am intrat în Catedrală, timpul de așteptare era de aproximativ cinci ore. Coada se întindea pe lângă zidul care înconjoară lăcașul, între garduri metalice, și era coordonată de jandarmi și voluntari, până aproape de Bulevardul Libertății.
FOTO Adelina Mărăcine/HotNews
Sursa: Hotnews
Articol procesat cu AI pentru pagina1.ro
