Peste 1 milion de români își sărbătoresc miercuri, 23 aprilie, onomastica de Sfântul Mucenic Gheorghe.
Potrivit Direcției Generale de Evidența Persoanelor, cel mai des întâlnite nume de bărbați sunt: Gheorghe (402.
099); George (159.
761); Georgian (29.
408); Gheorghiță (21.
434); Georgel (12.
285); Gigi (8.
659); Gigel (5.
821); Georgică (5.
116).
Dintre femeile care își serbează onomastica de Sf.
Gheorghe, cele mai multe poartă numele de: Georgiana (155.
949); Georgeta (114.
809); Gheorghița (24.
212); Gina (21.
167); Geta (14.
489); Gherghina (14.
293); Giorgiana (10.
374); Gica (5.
843).
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit de Biserică în ziua de 23 aprilie, a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305), mai întâi în Capadocia și apoi în Palestina.
A fost fiu de mucenic, tatăl său a fost omorât pentru Hristos.
După moartea tatălui, Sfântul Gheorghe s-a mutat împreună cu mama sa, care avea multă avere în Cezareea Palestinei, din Capadocia în Palestina.
A ajuns la Roma în calitate de comandant militar.
În anul 303, Dioclețian a emis un edict de persecuție a creștinilor, care a declanșat un imens val de arestări și torturi.
Au urmat alte trei edicte de persecuție în următorii doi ani, 303-305.
Sfântul Gheorghe fiind în preajma împăratului și văzând atâta prigoană împotriva creștinilor s-a hotărât să mărturisească credința sa în Hristos Dumnezeu, gândind că aceasta este vremea potrivită mântuirii sale.
Și-a vândut aurul, argintul și hainele le-a împărțit săracilor; celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotărât să le împartă, iar pe robi să-i elibereze.
Și, lepădând toată frica omenească, Sfântul Gheorghe a stat în mijlocul adunării, vorbind împotriva hotărârilor celor fărădelege și judecăților nedrepte împotriva creștinilor și mărturisind că Hristos este Unul Dumnezeu.
Sfântul Gheorghe i-a îndemnat pe cei care erau de față, împreună cu Dioclețian, ca ori singuri să cunoască adevărul și să învețe dreapta credință, ori pe cei ce țin de adevăr și de dreapta credință să nu-i tulbure cu nebunia lor.
„Pentru ce îi prigoniți și chinuiți pe creștini prin a voastră păgânătate silind pe aceia, care au învățat a ține bine sfânta credință?”, spunea tânărul comandant Gheorghe.
„Pentru că idolii voștri nu sunt dumnezei.
Deci, nu vă amăgiți cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu și Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; toate s-au făcut prin El și cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit.
Ori singuri să cunoașteți adevărul și să învățați dreapta credință, ori pe cei ce țin de adevăr și de dreapta credință, nu-i tulburați cu nebunia voastră!”.
(Viețile Sfinților)Împăratul a fost atât de uimit de curajul tânărului comandant, încât nu putea să vorbească, „ca un ieșit din minți sau ca un asurzit de tunet, ședea tăcând, înăbușind în sine pornirea de mânie”.
Apoi a făcut semn unuia din cei ce ședeau cu el, prieten al său, antipatul Magnenție, ca să răspundă lui Gheorghe.
Acesta, chemându-l mai aproape pe mărturisitor, l-a întrebat cine l-a îndemnat să vorbească cu atâta îndrăzneală.
Răspunsul Sfântului Gheorghe a fost „Adevărul!”, i s-a pus atunci întrebarea: „Care este adevărul acela?”, iar Sfântul Gheorghe a spus: „Adevărul este Însuși Hristos, Cel prigonit de voi”.
(Viețile Sfinților)Sfântul Gheorghe a fost arestat și supus torturilor pe care le-a îndurat ridicând permanent rugăciuni la Hristos Dumnezeul său, care îi vindeca cumplitele răni, făcându-l desăvârșit sănătos, spre mirarea și îngrozirea celor care zile în șir au asistat la chinurile sale.
I s-a dat să bea și o otravă cumplită, care nu l-a vătămat în niciun fel, încă și într-o groapă cu var nestins a fost aruncat.
După trei zile, „ducându-se slujitorii, au săpat varul și au găsit pe sfânt întreg, mai presus de nădejde, viu și sănătos, stând dezlegat, cu fața luminată, cu mâinile întinse în sus și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate facerile de bine.
Iar slujitorii și poporul care erau lângă el, se uimeau de spaimă și de mirare și într-un glas preamăreau pe Dumnezeul lui Gheorghe și-L numeau mare!”.
(Viețile Sfinților)Răbdarea și puterea rugăciunii cu care s-au săvârșit atâtea fapte minunate în timpul chinurilor sale, chiar și învierea unui mort, au făcut ca mulți să mărturisească și ei credința Sfântului Gheorghe, primind astfel moarte mucenicească.
Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, s-a convertit la creștinism și este pomenită de Biserică în ziua de 21 aprilie.
În urma acestei mărturisiri făcută de soția sa, Dioclețian a hotărât să li se taie capetele, atât sfântului, cât și împărătesei Alexandra.
Pe drum, fiind foarte slăbită, Sfânta Muceniță Alexandra și-a dat sufletul său în mâinile Lui Hristos.
Sfântul Gheorghe și-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie 303.
Citiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsFoto: Depositphotos.
comCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
