Într-o piață liberă și sănătoasă, competiția ar trebui să fie deschisă, corectă și bazată pe merit. În realitatea românească, însă, se conturează un tablou tot mai îngrijorător: influența tot mai pregnantă a unor structuri discrete, cu rădăcini în zona serviciilor secrete, asupra banilor publici gestionați prin Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP).
Achizițiile publice – un mecanism vulnerabil
SEAP, creat inițial pentru a garanta transparența cheltuirii banilor publici, pare să fi devenit, în unele cazuri, un instrument folosit pentru favorizarea unor companii „alese”. Firme cu performanțe reale și portofolii solide sunt adesea descurajate să participe la licitații. De ce? Pentru că multe proceduri par să fie scrise cu dedicație. Unele contracte sunt „cu adresă” – iar „cine trebuie” știe dinainte ce și când urmează să fie atribuit.
Cine controlează cu adevărat licitațiile?
În spațiul public, se vorbește din ce în ce mai mult despre implicarea unor foști (sau actuali) membri ai serviciilor de informații – fie direct, fie prin interpuși – în derularea afacerilor „private” care obțin contracte publice. Nume ca UTI, Asesoft sau grupuri media precum România TV au fost deseori menționate în anchete sau investigații jurnalistice privind legături cu astfel de rețele.
Un raport recent al Curții de Conturi Europene arată că România este pe locul al doilea în UE la contracte atribuite direct, fără licitație. Iar Transparency International România atrage atenția că aproape jumătate dintre firmele care participă la SEAP consideră că procedurile sunt limitative și incorecte.
Corupție cu acte în regulă
Un caz recent: la CNCIR (Compania Națională pentru Controlul Cazanelor și Instalațiilor), procurorii DIICOT au descoperit aproape 500 de achiziții fictive – bunuri plătite care nu au fost niciodată livrate. Paguba? Aproape 10 milioane de lei. Acest caz nu este unic, ci simptomatic pentru un sistem care permite astfel de abuzuri.
Ce este de făcut?
România are nevoie urgentă de:
- Reguli clare și aplicate unitar
- Separarea reală între interesele de stat și cele de afaceri private
- Protejarea firmelor care joacă corect
- Pacte de integritate obligatorii în toate achizițiile majore
Nu în ultimul rând, este nevoie de curajul de a vorbi deschis. Antreprenorii corecți, specialiștii, consultanții și orice cetățean implicat trebuie să pună presiune pentru reformă și responsabilitate.
România nu-și mai poate permite să piardă bani europeni din cauza influențelor obscure și a unor „băieți deștepți” care vânează PNRR-ul ca pe o pradă sigură.
