Seara de 5 decembrie are un farmec aparte în inimile copiilor, unde tradiția lui Moș Nicolae continuă să aducă bucurie și emoție.
Astăzi, ghetuțele curate așteaptă cuminți lângă ușă, în speranța că Moșul va lăsa dulciuri, fructe sau, pentru cei mai puțin ascultători, tradiționala nuielușă.
În multe case, astăzi e un adevărat ritual.
Copiii, ajutați de părinți, lustruiesc ghetuțele cu grijă, transformând această activitate într-un moment plin de magie.
Tradiția de Sfântul Nicolae își are originea în povestea personajului legendar și mitic, care a existat cu adevărat în perioada arhiepiscopului Sfântul Ierarh Nicolae, din Myra-Lichia (Turcia de astăzi), persoană cu credință nețărmuită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea.
Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune față de cei săraci și năpăstuiți, dar și miracole, numele său traducându-se prin „biruitor de popor”.
Provenind dintr-o familie înstărită și crescut în spiritul poveței creștine „să împarți averea săracilor”, la moartea părinților săi, și-a dăruit întreaga avere celor nevoiași.
Totuși, Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci și al copiilor, al marinarilor și al victimelor judecăților nedrepte, fiind venerat în întreaga lumea.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moș Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre nu puteau să se căsătorească și urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbați înstăriți.
Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeț de bani.
Săculeții au căzut fie în ciorapii puși la uscat, fie în ghete.
De aici este obiceiul cu darurile de Moș Nicolae să fie puse în ghetuțe.
Copiii din România au fost învățați că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae sau Moș Nicolae, cum îl știu cei mici, vine și le încarcă ghetele, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării și daruri, dar unii găsesc și câte o nuielușă.
În unele zone, copiii îi lasă lui Moș Nicolae apă și morcovi pentru calului acestuia.
În tradițiile românești, Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec marinarii, apără soldații pe timp de război și de aceea este invocat în timpul luptelor.
În această zi Moșul își scutură barba și începe să ningă.
Dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
La sate există un obicei, ca în ziua de Sfântul Nicolae, băieții să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.
Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolțit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spune tradiția.
Acestea se așează lângă icoane ca să înflorească până de Anul Nou.
Dacă acestea înfloresc până când anul se sfârșește, anul nou va fi unul roditor și plin de satisfacții.
În unele regiuni, fetele se adunau în ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar la nouă seara, băieții năvăleau peste ele și petreceau împreună.
Conform tradiției populare, în nopțile sfințite de sărbători, când cerurile se deschid și pentru noi, muritorii de rând, se spune că preț de o secundă, Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.
