Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, România va trebui să elaboreze o politică externă echilibrată față de Statele Unite, care să sublinieze valoarea sa geopolitică.
Acest lucru nu poate fi făcut de un președinte care primește ordine de la Moscova, comentează cotidianul Haaretz, citat de Digi24.
La aproximativ un an după ce Mihail Gorbaciov a introdus perestroika și glasnost în Uniunea Sovietică în 1986, ministrul de externe al Israelului de atunci, Shimon Peres, s-a întâlnit cu dictatorul român Nicolae Ceaușescu la București.
Alon Pinkas, diplomat și scriitor israelian, mărturișește că Peres i-a spus câțiva ani mai târziu.
„L-am întrebat: De ce nu introduceți glasnost în România? Nu este timpul și lucrul corect de făcut?.
Ceaușescu s-a uitat la mine nedumerit și mi-a spus: „E vorba de fereastră.
Dacă deschizi fereastra doar un pic, nu va intra aer proaspăt, ci în schimb furtuna brutală de afară va năvăli și îți va dărâma toată casa”Diplomatul israelian a făcut o analiză detaliată a situației actuale din România, care își alege duminică președintele.
„Mă îndoiesc că vreun român care citește asta vrea să-și amintească de domnia de teroare a lui Ceaușescu și de poliția secretă brutală, dar iată analogia: Dacă România își deschide fereastra doar un pic pentru a permite candidatului de extremă dreaptă, extremist și puternic pro-Moscova Călin Georgescu să devină președinte, casa românească va fi în cele din urmă măturată de Rusia.
Duminică, românii au o alegere extrem de clară în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Alegeți candidatul Uniunii Salvați România, Elena Lasconi, un candidat democrat-liberal, orientat spre Uniunea Europeană, NATO, Statele Unite, pro-Israel, care promite continuitate și o anumită stabilitate.
Sau alegeți-l pe Georgescu și ipotecați viitorul României la Moscova în loc de Bruxelles.
Aproximativ de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la Primul Război Mondial, traiectoria politică a României s-a îndreptat treptat dinspre estul otoman către Europa Centrală și de Vest emergentă.
Constituția din 1866, sub Carol de Hohenzollern (ulterior regele Carol I), s-a bazat aproape în întregime pe constituțiile occidentale.
O înclinație occidentală la fel de clară este exprimată de constituția sa post-Ceaușescu din 1990.
În 1916, România a intrat în război de partea Aliaților.
Dar, în timpul perioadei interbelice tumultoase din 1919-1939, linia sa de falie politică a semănat cu cea din Germania, Franța, Italia, Austria și alte țări: o luptă între democrația parlamentară și autoritarism”, explică Pinkas.
Dacă România își deschide fereastra doar un pic pentru a permite candidatului de extremă dreaptă, extremist și puternic pro-Moscova Călin Georgescu să devină președinte, casa românească va fi în cele din urmă măturată de Rusia.
Primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat la 24 noiembrie, s-a încheiat cu o surpriză majoră: puțin cunoscutul Georgescu a condus detașat, cu 22,9% din voturi, forțând un al doilea tur împotriva lui Lasconi.
În săptămâna care a urmat, România a organizat alegeri parlamentare, în care problema centrală nu a fost doar alegerea unui nou parlament.
Aceasta a pus în discuție o enigmă crucială: va continua România să fie ancorată ferm în Occident și să facă parte din sfera euro-atlantică, sau va redeveni un satelit rusesc pe orbita lui Vladimir Putin?Poziția geopolitică a României este de așa natură încât visele și iluziile lui Putin de a crea o sferă de influență asemănătoare Pactului de la Varșovia, din era sovietică, o fac ideală pentru a fi cooptată și controlată pentru politica sa externă.
Conform analizei citate, Vladimir Putin ar fi încântat să creeze o axă româno-ungară rebelă, perturbatoare și vociferantă în inima NATO, exact ceea ce s-ar întâmpla dacă Georgescu câștigă duminică.
Acesta este motivul pentru care Moscova este atât de puternic implicată în alegeri printr-o campanie de trafic de influență a sute de clipuri de dezinformare care își au originea în Rusia.
Liderii politici fac apel la acorduri între partidele românești care alcătuiesc blocul democratic de centru și de centru-stânga, cerând atât partidelor, cât și susținătorilor lor să se coalizeze în jurul unei majorități pro-europene – adică Lasconi.
Cu toții au comentat în mod repetat legătura directă dintre creșterea ultranaționalismului și a extremismului în politica românească și propaganda rusă și campaniile de interferență în rețelele sociale care diseminează informații eronate, dezinformări și fapte false pentru a stimula frustrarea și furia celor care primesc „știri” nefiltrate din aceste surse.
O victorie a lui Georgescu ar însemna în mod inevitabil instabilitate în cadrul NATO, tocmai când alianța trebuie să elaboreze o politică ucraineană, având în vedere ostilitatea președintelui ales al SUA, Donald Trump, față de Kiev.
Georgescu însuși a negat că dorește să se retragă din alianță, explicând în schimb că România trebuie să renegocieze condițiile de aderare la NATO.
În primul rând, țările nu își pot negocia cu adevărat condițiile de aderare.
Odată ce o țară aderă la NATO, ea se angajează să respecte cele 14 articole ale tratatului și este legată de acestea.
O țară poate să nu respecte deciziile alianței, să nu își îndeplinească angajamentele financiare privind cheltuielile de apărare sau să dezbată decizii ad hoc.
Dar nu poate negocia condițiile de aderare.
În al doilea rând, și mai important, Putin nu ar dori ca România să părăsească NATO, ci mai degrabă, la fel ca Ungaria, să semene haos din interior.
Georgescu ar fi reprezentantul lui Putin pentru haos atât în NATO, cât și în UE.
În plus, având în vedere că viitoarea administrație americană este suspicioasă față de NATO și între indiferență, nerăbdare și ostilitate față de Ucraina, România va avea nevoie de UE și NATO ca scut și descurajare împotriva Rusiei.
