Unu din 10 copii a fost victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar, iar incidența este de două ori mai mare la elevii din ciclul primar față de gimnaziu și de patru ori mai mare comparativ cu adolescenții, arată datele unei anchete realizate de Salvați Copiii România.
Părinții raportează acte de violență asupra propriilor lor copii cu o rată cu 3% mai ridicată, cu un vârf de 22,4% la ciclul primar.
„Pentru a marca Ziua Internațională a Drepturilor Copilului (n.
red.
20 noiembrie) și Ziua Internațională pentru Prevenirea Abuzului asupra Copiilor (n.
red.
19 noiembrie), Salvați Copiii România a organizat dezbaterea online «Bătaia nu e ruptă din rai, dar rupe din copilărie».
Evenimentul a adus în prim-plan datele îngrijorătoare ale unei cercetări consultative privind incidența violenței asupra copiilor, la care au răspuns peste 6.
745 de copii și părinți”, au precizat reprezentanții Salvați Copiii România.
Consultarea online s-a bazat pe rezultatele unei consultări rapide bazate pe un chestionar aplicat online unui număr de 1.
957 de copii cu vârsta între 7 și 17 ani și 4.
788 de părinți ai copiilor cu vârsta între 1 și 17 ani.
Cercetarea a arătat că 1 din 10 copii a fost victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar.
Incidența este de două ori mai mare la elevii din ciclul primar față de gimnaziu și de patru ori mai mare comparativ cu adolescenții, arată sursa citată.
Părinții raportează acte de violență asupra propriilor lor copii cu o rată cu 3% mai ridicată, cu un vârf de 22,4% la ciclul primar.
Unitățile de învățământ sunt principalul loc al incidentelor (73,5%, conform copiilor, 87,7% conform părinților), urmate de parcurile și locurile de joacă (13,3%).
Violența online reprezintă, în opinia copiilor, 10% din cazuri, mai mult cu 6 procente față de răspunsurile părinților.
În aproximativ 70% din cazuri, agresorul este un alt copil (coleg/prieten), iar în 25% un copil necunoscut.
Cadrele didactice sunt rar menționate de copii (3,8%), dar mai frecvent de părinți (8,1%).
La întrebarea adresată copiilor dacă aceștia au cerut ajutorul sau au povestit unui adult despre ce li s-a întâmplat, o treime au afirmat că nu au povestit niciunui adult despre experiența trăită.
Iar atunci când incidentul a fost semnalat unui adult, acesta din urmă a intervenit în sprijinul copilului în aproape 9 din 10 cazuri.
Răspunsurile părinților, la întrebarea dacă copiii au cerut ajutorul sau au povestit unui adult (altul decât părintele însuși) despre actul de violență, au arătat că două treimi dintre copiii lor făcuseră acest lucru (67%).
În ceea ce privește primirea de sprijin din partea adultului sesizat, remarcăm că și părinții raportează o incidență mare a situațiilor favorabile (83%).
Potrivit sursei citate, studiile arată că expunerea timpurie la violență poate afecta dezvoltarea creierului, capacitatea de învățare și reglarea emoțională.
De asemenea, violența în mediul școlar poate duce la anxietate cronică, depresie, abandon școlar și performanțe academice scăzute, iar expunerea la violență între copii poate normaliza comportamentele agresive și perpetua ciclul violenței în viața adultă.
Lipsa unui sistem de raportare sigur pentru copii conduce, în cazul copiilor lipsiți de reziliență, la traumă cronică și izolare socială, în timp ce intervenția promptă reduce semnificativ efectele negative pe termen lung.
„Lipsa siguranței duce la dezvoltarea agresivității ca formă de supraviețuire.
Aceasta a adus în discuție și faptul că părinților le este frică să se adreseze cadrelor didactice de teamă că vor suferi copiii consecințele.
Ar trebui să pornim de la familie, nu doar de la copil, căci o extra responsabilizare a copiilor duce la o și mai mare distanțare de adulți”, a precizat Niculae-Ruxandar Camelia-Mihaela, reprezentant al Colegiului Psihologilor din România, potrivit sursei citate.
Recomandările Salvați Copiii România pentru implementarea politicilor de protecție a copiilor împotriva violenței:- Dezvoltarea și implementarea politicilor de child safeguarding în toate instituțiile și structurile formale și informale în care copiii se află în responsabilitatea unor adulți;- În unitățile educaționale sau sportiv-artistice, crearea unui sistem de raportare, accesibil și prietenos pentru copii, indiferent de vârsta lor;- Asigurarea implementării efective prin monitorizare și evaluare continua;- Dezvoltarea unei culturi organizaționale centrate pe siguranța copiilor;- Consolidarea cooperării inter-instituționale.
