Oamenii preşedintelui, planul Bessent şi cum ar putea Donald Trump să-l înlăture de la comanda Fed pe Jerome Powell, duşmanul economiei Trump

Într-un discurs ţinut în noaptea alege­rilor, Donald Trump a spus, referin­du-se la Elon Musk, că o nouă „stea“ s-a născut.

Musk l-a susţinut deschis pe Trump în cursa acestuia pentru Casa Albă, inclusiv cu cel puţin 132 milioane dolari şi de aceea cel mai probabil patronul SpaceX şi Tesla va fi răsplătit regeşte cu un rol în noua administraţie Trump.

Musk ştie să conducă o afacere şi noul preşedinte vrea ca aparatul biro­cratic al Americii să funcţioneze ca o afacere fluidă.

„Se pricepe la tăieri de costuri“, a expli­cat republicanul despre omul său de afaceri cu orientări neortodoxe.

De fapt, dacă echipa din prima adminis­tra­ţie Trump a fost constituită din ajutoare ca din manual, cea care se întrevede pentru al doilea mandat de preşedinte al republicanului are figuri mai puţin ortodoxe la nivel de gân­dire.

Printre ele se numără un învăţăcel al lui George Soros, Scott Bessent, ma­na­ger de fonduri de hed­ging care ţinteşte poziţia de secretar al Trezoreriei, şi John Paulson, un bine­cu­noscut investitor.

Bes­sent ar merita o atenţie mai specială.

Secretar al Trezoreriei este una dintre cele mai influente funcţii din guver­nul american.

Vezi mai multe articole din categoria externe Iar interesele Trezoreriei se cioc­nesc adesea de misiunea Rezervei Fede­rale americane, cea de a ţine inflaţia sub con­trol şi de a proteja piaţa muncii.

Trump a criticat adesea Fed, banca centrală a SUA, mai ales de când aceasta este condusă de Jerome Powell, pentru că a majorat dobânzile şi apoi pentru că nu le-a coborât suficient de rapid.

Investitorul Bessent, cel mai apropiat sfătuitor economic al lui Trump, a prezentat o cale prin care puterea lui Powell de a con­duce Fed ar putea fi submi­nată: prin numirea altcuiva în poziţia de şef al băncii centrale înainte ca mandatul lui Powell să expire „numirea unui preşedinte din umbră al Fed.

Powell a desfăşurat o strategie a­gre­sivă de luptă cu inflaţia când aceasta ac­ce­lera şi a adop­tat o politică mai degrabă pru­dentă de readu­cere a dobânzilor la niveluri scă­zute.

Fed este cea mai importantă bancă cen­trală din lume de­oarece ea dă tonul politicilor monetare.

Promi­siunile economice cu care Trump a câştigat cursa pentru preşedinte sunt considerate ca in­flaţioniste, iar Powell este un duşman înverşu­nat al inflaţiei.

De aceea mulţi observatori cred că actualul preşedinte al Fed are zilele numă­rate în funcţie.

Subminarea pu­te­rii şefului Rezervei Federale, cu Trump nomi­nalizându-şi alesul pentru ca acesta să fie aprobat de Senat, după cum sună planul lui Bessent expus de Barron’s, este ceva ce noii preşedinţi ai SUA nu fac de obicei deoa­rece s-ar interpreta ca atac la independenţa băncii centrale.

„Poţi face cea mai timpurie nominalizare şi crea un preşedinte din umbră al Fed“, a expli­cat Bessent.

„Iar pe baza conceptului de ghidaj pentru viitor, nimănui nu-i va mai păsa cu ade­vă­rat de ce are de zis Jerome Powell.

“ Manda­tul actualului şef al Fed expiră în mai 2026.

Astfel de mutări pot tulbura liniştea pieţelor fi­nanciare.

Totuşi, analiştii cred că ideea investi­to­rului poate avea succes în Congres.

Ca preşedinte al SUA, Trump a venit cu ideea ca pur şi simplu să-l concedieze pe Powell pentru deciziile pe care le-a luat în privinţa dobânzilor.

Însă a fost sfătuit să nu facă acest lucru deoarece ar fi complicat din punct de vedere procedural.

Bessent a precizat că ideea numirii unui preşedinte din umbră al Fed este a lui şi nu a noului lider de la Casa Albă.

Planul său aduce aminte de practicile din Marea Britanie, unde opoziţia în mod tradiţional are un guvern din umbră.

Bessent a trăit câţiva ani în Marea Britanie, ţară cu care are şi altfel de legături.

Că investitorul va ajunge departe se putea intui încă de acum mult timp.

Bessent a lucrat sub ghidajul legendarului investitor Stanley Druckenmiller la fondul speculativ al lui George Soros, inclusiv în timpul şi mai legendarei Miercurea Neagră, episodul din 1992 în care Soros a pariat short pe lira sterlină, rămânând în istorie ca „omul care a spart Banca Angliei“.

Bessent a devenit în cele din urmă directorul de investiţii al lui Soros, după care a plecat pentru a-şi înfiinţa propriul fond speculativ, Key Square Capital, notează Barron“s.

Având în vedere sprijinul lui Soros pentru cauze progresiste, conexiunea cu acesta a provocat câteva momente incomode în cercurile lui Trump.

Bessent a fost întrebat despre conexiune de către chiar fiul preşedintelui, Don Jr.

, într-un episod recent de podcast.

„George Soros este unul dintre cei mai mari investitori ai lumii şi, din păcate pentru tabăra noastră, s-a folosit de asta în politică“, a spus Bessent.

Soros a fost un investitor de bază la Key Square, dar Bessent spune că i-a returnat banii miliardarului şi că nu a mai vorbit cu el din 2016.

Strângător de fonduri pentru cauze politice de multă vreme, Bessent estimează că a făcut donaţii politice de 10-15 milioane de dolari de-a lungul anilor, aproape toate republicanilor.

Este apropiat de membrii familiei Trump de mulţi ani, dar l-a cunoscut bine pe fostul preşedinte abia în actuala campanie.

El vrea să contribuie la formarea unei noi economii Trump, „din interiorul sau din afara“ administraţiei, după cum a povestit.

„Am sfătuit prim-miniştri şi şefi de bănci centrale, dar nu în SUA“, spune Bessent.

Un episod memorabil a implicat Argentina.

Ţara nu îşi achitase datoria, ceea ce i-a îndemnat pe unii investitori să o cumpere la reducere mare, Printre ei era şi fondul lui Bessent.

în 2015, argentinienii au ales un preşedinte conservator reformist, Mauricio Macri, care a încercat să îndrepte relaţia ţării cu pieţele.

Procesul a fost provocator.

„Ar fi trebuit să emită obligaţiuni noi pentru a plăti obligaţiunile vechi şi aveau probleme cu emiterea lor“, a povestit Bessent.

„Şi m-am dus la Macri şi i-am spus: uite, problema este că nimeni nu are încredere în ceea ce se va întâmpla după guvernul tău.

Firma mea va cumpăra datorii în valoare de un  miliard de dolari dacă emiteţi obligaţiuni pe trei ani.

Aveţi un mandat de patru ani; vom cumpăra de un miliard de dolari în trei.

Şi am spus: dacă emiteţi treiurile la acest preţ, atunci întreaga curbă a randamentului va fi trasă în jos şi asta vă va permite să emiteţi mai mult.

Aşa au făcut şi a funcţionat“, a spus Bessent.

„Apoi totul a explodat în anul patru.

Am avut dreptate.

“