Florin Jipa Lui Putin îi e frică mai mult de UE decât de NATO UE, nu NATO, este cea care reprezintă adevărata ameninţare existenţială pentru Kremlin, se arată într-o analiză Foreign Policy.
Aderarea şi integrarea Ucrainei în UE ar putea da o lovitură fatală preşedintelui rus Vladimir Putin şi regimului său, transformând Ucraina în ceea ce Rusia se teme cel mai mult: o alternativă politică, economică şi socioculturală la Rusia însăşi.
Deşi popularitatea lui Putin în rândul ruşilor rămâne ridicată, Kremlinul ar putea foarte bine să se îngrijoreze că cetăţenii ruşi ar putea începe să vadă beneficiile apartenenţei la UE peste graniţă şi să dorească un viitor alternativ pentru ţara lor.
Vezi mai multe articole din categoria externe Tocmai din această cauză, Rusia a făcut eforturi notabile pentru susţinerea partidelor eurosceptice de extremă dreapta, care acum reprezintă aproape un sfert din cameră şi sunt gata să exercite o influenţă puternică asupra traiectoriei politice viitoare a Uniunii Europene, inclusiv prin încercarea de a anula diferite aspecte ale integrării şi prin opoziţia faţă de extinderea ulterioară a blocului.
Văzut de la Moscova, acest rezultat va fi cu siguranţă un motiv de sărbătoare.
În cadrul eforturilor Rusiei de a interveni în alegerile europarlamentare, Moscova a plătit politicieni de extremă dreapta din UE pentru a repeta papagaliceşte punctele de discuţie ale Kremlinului şi a lansat campanii masive de dezinformare online şi atacuri cibernetice asupra site-urilor web cheie, mai arată sursa citată.
În plus, cu Ungaria deţinând acum preşedinţia rotativă a UE, Moscova face tot ce poate pentru a-l ajuta pe premierul maghiar prietenos cu Rusia, Viktor Orban, să submineze o poziţie unificată a UE cu privire la războiul Rusiei în Ucraina.
Putin nu are niciun motiv să se teamă de o agresiune militară externă, având un arsenal nuclear considerabil, iar retorica cu ameninţarea NATO este doar pentru publicul intern să justifice invadarea Ucrainei şi pierderile mari suferite de Rusia.
În schimb, liderul rus ştie foarte bine că dacă regimul lui va fi schimbat, acest lucru se va produce cel mai probabil printr-o mişcare internă, la fel ca în urmă cu peste 30 de ani când s-a destrămat Uniunea Sovietică.
De altfel, este o procedură standard la regimurile totalitare să inventeze sau exagereze o ameninţare externă pentru a justifica presiunea şi restricţiile asupra propriului popor.
