Industria muzicală reprezintă un pilon cultural fundamental în orice societate, influențând și reflectând valorile și preferințele publicului.
Atunci când comparăm două piețe muzicale majore, precum România și Statele Unite ale Americii, diferențele devin evidente atât în structura industriei, cât și în gusturile muzicale ale consumatorilor.
Radu Almășan, solistul trupei Bosquito, a oferit o perspectivă critică asupra acestor discrepanțe, punând în lumină tendința României de a adopta doar elementele comerciale din muzica internațională.
Bosquito este o trupă românească, cu o existență de mai bine de 20 de ani, care a rămas în inimile publicului de atâta timp cu piese ca: „Lampa arsă”; „Întuneric în culori”; „Așa că beau”; „Femeia” și „Hopa Hopa”.
Membrii trupei au pornit un turneu de peste 100 de concerte în toată țara și au ajuns la Cluj-Napoca la evenimentul „Pune mâna pe chitară – Folk & More”.
Solistul trupei, Radu Almășan a oferit un interviu pentru monitorulcj.
ro despre industria muzicală și seara pe care a avut-o printre clujeni.
R: Există diferențe notabile între SUA și România în ceea ce privește industria muzicală?Radu Almășan: În industria din Statele Unite există mai multe canale de promovare.
Ceea ce auzim aici în țară este pe canalul de mainstream, canalul cu muzică foarte comercială.
Ei în schimb mai au multe alte canale de muzică care nu sunt atât de comercial.
Noi în România preluăm doar ce este comercial și pe celelalte canale le descoperim din greșeală pe internet.
Fiecare tânăr le descoperă din gură în gură sau prin cercul de prieteni.
Descoperă artiști care nu sunt promovați aici.
Fiecare promoter de concerte are o surpriză când vine o trupă care nu este promovată nicăieri, poate chiar din afară și este plin la concert.
Toată lumea se întreabă de unde știu copiii de trupa respectivă.
Noroc cu internetul, noroc cu prietenii, cu părinții care poate te învață la muzică bună.
De aceea cumva se duce vorba despre artiștii și trupele care înseamnă ceva mai mult de ceea ce este foarte foarte comercial.
Reporter: Care au fost așteptările voastre atunci când ați ajuns la „Pune mâna pe chitară – Folk & More”?Radu Almășan: În principiu știm la ce să ne așteptăm, că am participat anul trecut și nu doar atât; îi urmărim de câțiva ani.
Chiar înainte să participam le-am admirat munca și suntem foarte impresionați de toți tinerii care își deschid apetitul ăsta pentru chitară, pentru orice fel de instrument muzical, pentru muzică de ascultat în general.
La ce muzica se difuzează acum pe la noi, este o gură de oxigen orice tânăr care este dispus și care are înclinația de a asculta muzică mai bună.
R: Cum vi s-a părut atmosfera evenimentului și publicul clujean?Radu Almășan: E foarte greu să o evaluez eu personal, pentru că am fost pe scenă.
S-a întâmplat un lucru neprevăzut, la un moment dat a căzut instalația de sunet.
Totuși, nu ne-a încurcat chestia asta, tot publicul a început să cânte alături de noi, așa cum s-a putut și a ieșit ceva absolut original și inedit pentru noi.
A ieșit un concert cum se spune: de povestit la nepoți.
R: Ce impact a avut experiența muzicală din străinătate asupra carierei tale actuale?Radu Almășan: M-a ajutat pentru că m-a făcut să înțeleg ce este o carieră cu adevărat, cum se construiește, câtă răbdare trebuie să ai.
Noi, formația Bosquito, dintr-o formație, dintr-un grup foarte mediatizat și mainstream; în momentul în care m-am întors am devenit o trupă de underground.
Am început să cântăm în cluburi, am început să avem o traiectorie diferită față de canale radio-TV și ne-am construit reputația asta fan cu fan.
Uitați-vă și voi că putem umple o piață lejer, cu oameni care ne cântă toate versurile și am ajuns într-un punct în care suntem foarte mândri de rezultatele muncii noastre și răbdarea pe care am avut-o.
Toate acestea plus multe altele le-am învățat stând acolo, pentru că în România nu aveam răbdare și aveam senzația că dacă nu sunt la televizor nu exist.
Multă lume crede asta și în ziua de astăzi, ceea ce este total greșit.
Dacă dorești să construiești o carieră, pe un blat solid, ar trebui să stai mai departe de televizor sau de radio.
R: Am văzut pe pagina de Instagram că ați adăugat noi date ale turneului muzical din acest an.
Aș vrea să vă întreb care pot fi provocările care se văd doar în backstage?Radu Almășan: Cu siguranță! Există o sumedenie de provocări.
Să faci 100 de concerte pe an nu este ușor.
Se întâmplă să fie distanțe mari între ele, se întâmplă să se adune foarte multă oboseală, să existe probleme tehnice la fel ca în seara asta.
Important este că noi suntem o trupă extrem de legată și ne-am descurcat și în seara asta și ne descurcăm de obicei.
De exemplu: acum vor fi doar câteva ore de somn, dar nu mai contează, suntem la fel de profesioniști și implicați în show-ul nostru ca și cum am fi fost foarte odihniți.
R: Care este piesa ce vă oferă cea mai multă plăcere atunci când o cântați publicului?Radu Almășan: Sunt mai multe piese, mi-e greu să aleg una.
Piesele sunt ca niște copiii.
E ca atunci când cineva te pune să alegi care e copilul tău preferat, nu poți să alegi.
Cu adevărat, ține de energia și disciplina pe care o ai în momentul respectiv.
Sunt momente în care ai chef să cânți balade sau ai chef să cânți ceva cu energie foarte sus, foarte zbânțuit.
În principiu suntem foarte norocoși pentru că avem un set de piese care ne plac toate.
Adică, nu cântăm piese care nu ne plac, fiindcă nu avem de ce.
Avem atât de multe piese care ne plac încât nici nu apucam să le cântăm pe toate.
Din fericire, când mergem în club putem să cântăm aproape trei ore și atunci e un set mai amplu.
Aici am încercat să cântăm niște hituri, în timpul de o oră și un pic.
R: Aveți de gând sa mai reveniți în acest an la Cluj-Napoca?Radu Almășan: O să mai revenim la Cluj de trei ori în anul acesta.
Articol semnat de Alina PetricCitiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
