Miercuri seara, pe un Stadion Național cu 50.
000 de spectatori, un tânăr român invitat pe scenă de Chris Martin de la Coldplay a fost huiduit pentru că a cântat o manea.
Cu urechea de ziarist sportiv, formată alături de mulțimea stadioanelor, aș zice că o treime din public a fluierat foarte tare și două treimi au tăcut, unii șocați.
O parte dintre aceștia au aplaudat la final, ca să compenseze huiduielile, ceea ce n-au izbutit.
Concertul a continuat, dar Chris Martin, vădit afectat, a redus interacțiunea cu publicul.
De câteva zile, după alegerile europarlamentare și locale, a reapărut în bula internetului românesc ideea că doar dacă vor vota ”doar cei care merită” țara se va salva.
Și ”cine merită”? Cei realizați.
S-a ajuns atât de departe încât un om inteligent precum Andrei Caramitru să-i numească ratați pe cei precum Nicușor Dan, care stau cu chirie la vârsta când adevărații profesioniști dețin propriile case.
Asta e teoria.
Dar teoria e complet nedemocratică și, înainte de orice, practica ne omoară.
Miercuri, electoratul cenzitar s-a adunat pe Stadionul Național fără să-și propună asta.
Au fost selectați involuntar, pentru că oamenii au plătit, în medie, între 200 și 400 de euro pe bilet ca să vadă, pentru prima oară cântând în România, formația britanică Coldplay.
„Ne bucurăm că am venit pentru prima oară în România, după 25 de ani”, a remarcat Chris Martin, un artist în mare formă.
În prima jumătate a concertului el a fost entuziast.
Explicație foto: Christ Martin, solistul trupei Coldplay în același tur, dar într-un concert în Suedia Foto: ProfimediaBucuria solistului Coldplay a ținut cât a ținut.
La un moment dat, Chris a intrat în dialog cu fanii de lângă scenă.
E unul dintre momentele sale tradiționale.
La Atena, acum câteva zile, solistul a chemat pe scenă două surori și a cântat împreună cu ele.
La București, a invitat pe scenă o tânără care își sărbătorea ziua de naștere și a concertat alături de ea, în aplauzele stadionului.
Generozitatea ”celor care știu” s-a încheiat însă mai repede decât ar fi crezut cineva.
Imediat după momentul cu fata, starul de la Coldplay a invitat lângă el ”un tânăr artist român”, Babasha.
Tânărul a urcat și a spus, vădit emoționat, ”puțini dintre voi mă cunosc și e o onoare să cânt lângă asemenea uriași artiști”.
Stai să vezi onoare.
De ce l-a chemat Chris pe tânărul pe care a spus că l-a remarcat în Centrul vechi al Bucureștiului? Pentru că e unul dintre obiceiurile lui: să invite la show artiști tineri, cărora să le ofere șansa de a concerta împreună.
În plus, întregul turneu al Coldplay, intitulat Music of the Spheres World Tour, care a început în martie 2022 și se va încheia în noiembrie 2024, este dedicat sprijinirii cauzelor minoritare și vocilor care nu se aud.
O parte din încasările pe bilete merg la indigenii din Peru sau la pescarii din Africa.
De altfel, imagini ale comunităților care au nevoie de sprijin și promovare au fost proiectate la începutul concertului pe ecranele rotunde.
Super tehnologie! Minoritățile din Peru și Zimbabwe au fost bine primite de publicul educat al Bucureștiului.
Până când a apărut ”al nostru”, tânărul invitat de Chris pe scenă.
În acel moment, empatia s-a făcut zob, iar muzica sferelor a lăsat loc flegmei educate.
Suntem pe un butoi de pulbere, ca societate.
Nici muzica nu e imună.
Un alt moto al turului mondial al lui Coldplay, pe care formația l-a și purtat pe tricouri miercuri pe Stadionul Național, spune că ”Everyone is an alien somewhere”.
Mulți dintre spectatori aveau fraza scrisă pe rucsacuri.
”Oricine este un extraterestru undeva” este un vers din piesa „Twisted Logic” a trupei Coldplay.
Expresia vorbește despre experiența universală a marginalizării și a înstrăinării.
Oricare dintre noi se poate simți străin într-un anume context.
Pentru tânărul român invitat pe scenă, condiția de extraterestru la el în țară s-a declanșat imediat.
La două secunde după ce o parte a publicului s-a prins că el cântă o manea, butoiul de pulbere post electoral a izbucnit.
”Try to break the barriers”, a spus liderul Coldplay.
Și să încercăm să fim deschiși.
Nu e momentul, Chris! Noi avem răfuieli de purtat în războiul româno-român.
Bucureștiul a pierdut alegerile, e izolat la nivelul țării, poate că și asta a contat la starea generală a acestor zile.
Cine știe dacă Babasha, numărul 1 în trend, a apărut, pur și simplu, în calea lui Chris, cum se plimba el prin Bucureștiul Vechi.
Poate că i l-a propus vreun agent, care s-a bazat pe succesul tânărului și pe rutina generoasă a celor de la Coldplay, de a invita tineri.
Dar nu asta e esența, cum l-a descoperit Chris pe Babasha.
I-am ascultat, după spectacol, pe unii dintre spectatori, în lungul drum pe jos spre casă, printr-un București canicular.
Multă lume vorbea despre episod.
O parte dintre ei spuneau că ”noi, publicul Coldplay, nu înghițim manele”.
Alți oameni erau convinși că ”Chris trebuia să aducă ceva reprezentativ pentru noi, românii”.
O parte, îngăduitoare, îl consola pe Chris Martin ”care habar n-a avut în ce se bagă”.
El indignase majoritatea.
Și ce va face joi, în al doilea concert? Va repeta invitația către tînărul manelist?Pentru majoritate, reprezentativă este numai majoritatea.
Dar tocmai că muzica lui Chris Martin și a colegilor săi nu vorbește despre dominația unui punct de vedere.
Coldplay nu s-a angajat să producă pe scenă Daciada sau Cântarea României.
Chiar ne e dor de melodiile aprobate?Bucureștiul a fost mereu un ghem complicat.
Copiii săi sălbatici au trăit frumusețea goanei prin șantiere, când ne băteam cu țevi cu cornete și cu ”invizoace”.
După cum au simțit frica, mizeria, josnicia noastră, întunericul, dar și momentele de mare curaj ale acestei urbe cât o plăcintă cu de toate.
În oraș, meciurile și plecările de la stadion aveau, întotdeauna, partea lor de mister.
Ocrotiți de întuneric, oamenii vorbeau ceva mai liber, chiar și pe vremea lui Ceaușescu.
Pelerini printre blocurile cu lumini gălbui, ei își împărtășeau unii altora nu doar impresii despre fotbal, ci și probleme de la școală sau de la muncă.
Partidul nu ieșea prea bine pe drumul de la stadion și până ajungeai în scara blocului.
Era o obscuritate de-ți puteai rupe gâtul, că se făcea economie la lumină.
Câteodată, de la o fereastră neagră de bloc, camuflată, cineva fluiera, la mișto, melodia din ”Partidul, Ceaușescu, România”.
Vedeai doar capătul aprins al țigării, ca și cum un zeu curajos fuma dincolo de pervaz.
Eram însă între prieteni și nimeni nu turna.
Sau nu știam că turna, ca să nu romanțez mai mult decât e cazul.
Miercuri, când zecile de mii de oameni au spart gașca de la concertul Coldplay, Bucureștiul și-a arătat fața puternică și fosforescentă.
Pentru unii, atitudinea tribunelor a fost confirmarea curajului.
Iar stadionul este, într-adevăr, locul actelor de înfruntare, Chris și colegii lui trebuie să accepte asta.
Nu cântă muzică de cameră.
Străbătut de șirurile oameni de la Arena Națională, orașul trăia, făcând imposibilă o comparație cu cel dinainte.
La miezul nopții barurile erau deschise, trotuarele sclipeau în culori tari, iar mașinile zburau.
La Dristor, șaormăria gemea de lume.
Vorba lui Gelu Duminică, detestăm manelele și mâncăm șaorma.
Pe vremuri, Bucureștiul de la miezul nopții era un loc trist, gotic în tâmpenia lui dictatorială, însă cu o doză de solidaritate și cu un țîr de speranță.
Astăzi, în orașul luminat, mulți dintre noi știm sigur ce e bine.
Avem certitudini, ce ne mai trebuie și speranță? Și suntem gata de război civil cultural, politic și cine știe în ce alt fel.
Dacă o muzică ni se pare ”expresia nivelului scăzut” și oglindirea imaginii ”celuilalt”, atunci nu doar că nu o ascultăm, dar o și huiduim dacă o întâlnim.
Să nu se cânte!Asta mi se pare că am trăit cu toții miercuri seara, pe Stadionul Național, la concertul Coldplay.
Un episod de război român-român, pe libretul implacabil al fiecăruia dintre noi.
Nu dăm doi bani pe părerea sau pe gustul celuilalt și știm inclusiv ce stil muzical trebuie să-i placă vecinului, pe nume Chris Martin.
Dar asta nu e siguranță, ci teamă.
