Pe masa deputaților români se află, anul acesta, un proiect de lege care ar trebui să pună pădurile din jurul Bucureștiului sub protecție strictă.
E vorba de puținele pâlcuri verzi rămase încă în picioare pe suprafața județului Ilfov.
Unele, precum Pădurile Băneasa, Corbeanca ori Vlădiceasca, sunt acum lipsite de orice fel de protecție.
Altele au deja statut de arie naturală protejată, dar legea încă permite tăieri – vorbim, de pildă, de Scroviștea, Căldărușani, Dridu sau Snagov.
În total, aceste păduri se întind pe circa 26.
000 de hectare, de care zona Capitalei are nevoie ca de aer, pentru aer.
De Senat, proiectul a trecut cu unanimitate de voturi, ba chiar și cu sugestia că ar trebui extins în întreaga țară, astfel încât pădurile din vecinătatea tuturor marilor orașe să fie ferite de tăieri.
Chiar și dacă va trece de Cameră, legea nu va fi decât primul pas dintr-un proces ce se va întinde pe ani întregi.
La final, speranța e ca Bucureștiul să aibă o așa-numită centură verde.
În istoria centurilor verzi care îmbracă deja granițele marilor orașe ale lumii, Viena are loc de cinste.
Sunt 150 de ani de când locuitorii și politicienii de aici au conștientizat nevoia protejării pădurilor.
Pentru a înțelege cum ar putea arăta un București cu centură verde, care ar fi beneficiile, dar și piedicile din proces, pornim într-o drumeție prin capitala Austriei.
Pe drum, vom înțelege că succesul centurii verzi a Vienei – și, implicit, cel al unei potențiale centuri verzi a Bucureștiului – se bazează pe o combinație dintre angajament politic și dârzenia comunităților care insistă să trăiască sănătos.
Citește continuarea pe Panorama.
ro.
