Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen pare să fie pe cale de a obține un al doilea mandat de cinci ani la șefia puternicului executiv al UE, în vreme ce prim-ministra Estoniei și fostul premier portughez Antonio Costa sunt favoriți pentru celelalte funcții de conducere, au declarat marți mai mulți diplomați europeni citați de Reuters și Politico.
Liderii Uniunii Europene se vor reuni lunea viitoare la Bruxelles pentru o primă analiză comună a alegerilor europarlamentare din 6-9 iunie.
Unul dintre scopurile întâlnirii este acela de a ajunge la o decizie informală cu privire la oamenii care vor ocupa importantele posturi de la vârful blocului comunitar – președintele Comisiei Europene, al Consiliului European, al Parlamentului European și Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe – înainte de confirmarea acestei decizii la un summit UE din 28-29 iunie.
Iar nominalizările par deja destul de clare, scrie Politico.
Diplomații au semnalat că un consens neobișnuit de timpuriu pare să se contureze în jurul numelor preferate: Ursula von der Leyen, din Germania, pentru un al doilea mandat de președintă a Comisiei Europene, António Costa din Portugalia pentru președinția Consiliului European, Roberta Metsola din Malta pentru președinția Parlamentului European și Kaja Kallas din Estonia pentru șefia politicii externe.
Deși lucrurile nu sunt stabilite 100%, mai mulți oficiali și diplomați au spus că schița unui acord ar putea fi gata până la cina informală programată pentru liderii blocului pe 17 iunie.
În mod cert, un acord formal nu va veni probabil până când liderii nu se vor întâlni din nou pe 27-28 iunie la summitul amintit.
Un acord fără probleme ar fi în contrast puternic cu situația din 2019, când liderii UE s-au certat săptămâni întregi în legătură cu posturile.
Politico scrie că unul dintre motivele acestui acord rapid ar fi acela că Emmanuel Macron, un obișnuit perturbator al deciziilor de acest gen, este acum mai degrabă ocupat cu alegerile de pe plan intern pe care tocmai le-a declanșat.
Macron, unul dintre principalii negociatori în discuția privind posturile de conducere, a suferit o înfrângere zdrobitoare în fața extremei drepte în alegerile europene, puterea sa de negociere la Bruxelles fiind diminuată.
Atenția sa se concentrează acum asupra alegerilor anticipate pe care le-a convocat în Franța, mai degrabă decât asupra posturilor de la Bruxelles.
Cuplată cu războiul Rusiei în Ucraina și cu potențiala revenire a fostului președinte american Donald Trump după scrutinul din noiembrie, Europa nu-și poate permite o nesfârșită ceartă internă, au declarat oficialii și diplomații europeni.
În orice caz, această rapidă aliniere diplomatică contrastează puternic cu așteptările de dinaintea alegerilor europene, când la Bruxelles circulau zvonuri potrivit cărora Macron lua în calcul alternative la actuala președintă a Comisiei Europene, von der Leyen, pentru șefia viitorului executiv comunitar.
Firește, există argumente pentru fiecare persoană de la vârful UE.
Partidul Popular European (PPE) al lui Von der Leyen, de centru-dreapta, a rămas cel mai mare grup în alegeri, ba chiar și-a crescut numărul de locuri în europarlament, ceea ce înseamnă că acesta va determina cine va fi numit în cel mai puternic post din instituțiile UE – șeful Comisiei Europene.
Având în vedere că 13 lideri naționali aparțin PPE, că Germania o va susține pe von der Leyen și că Franța înclină acum să o susțină, aceasta ar avea majoritatea calificată de care are nevoie – 15 din 27 de țări, reprezentând 65% din populația UE.
Președinta Comisiei va avea nevoie și de sprijinul noului Parlament European, care se va întruni pentru prima dată pe 16 iulie.
„Sunt foarte optimist că președintele va fi votat deja în plenul din iulie”, a declarat un oficial european de rang înalt, adăugând că acest lucru ar putea permite unei noi Comisii să își înceapă activitatea în noiembrie.
Apoi, celelalte posturi urmează să fie atribuite social-democraților (S&D), al doilea grup politic ca mărime din Parlamentul European, și liberalilor de la Renew Europe.
Fostul prim-ministru portughez Antonio Costa este principalul candidat pentru a-i succeda lui Charles Michel la președinția Consiliului European, un rol care presupune asigurarea legăturii cu liderii UE și prezidarea summiturilor UE.
Noul prim-ministru portughez Luis Montenegro, care conduce o coaliție de dreapta, a declarat că l-ar susține pe Costa dacă acesta ar candida, iar diplomații UE au declarat că acesta are, de asemenea, sprijinul cancelarului german Olaf Sholz, un social-democrat.
Candidatura lui Costa ar putea fi totuși în continuare complicată de problemele sale juridice.
În noiembrie anul trecut, el a demisionat de la șefia guvernului de la Lisabona după ce procurorii l-au identificat ca suspect oficial într-o anchetă de amploare privind traficul de influență.
La momentul respectiv, procurorii portughezi nu au dezvăluit ce infracțiune exactă era suspectat că ar fi comis.
Opt luni mai târziu, cazul rămâne sub sigiliu, iar misterul persistă.
Nu a fost depusă nicio acuzație împotriva lui Costa, dar procurorii nu au renunțat la ancheta asupra fostului prim-ministru.
La cererea sa, Costa a răspuns luna trecută la întrebările puse de procurorul general și a insistat din nou asupra nevinovăției sale.
Politico scrie că problemele sale juridice ar putea fi aduse în discuție de nordicii care încearcă să susțină candidatura prim-ministrei daneze Mette Frederiksen, a cărei nume a apărut în conversațiile din bula de la Bruxelles timp de luni de zile.
Un liberal ar fi îndreptățit să ocupe cel de-al treilea post-cheie, cel de șef al politicii externe a UE.
În acest caz, principala candidată este Kaja Kallas, prim-ministra Estoniei, care a adoptat o poziție dură față de Rusia, cu care țara sa are o graniță comună.
„Kallas va trebui să convingă țările din sud că nu se va concentra prea mult asupra Rusiei în această funcție”, a declarat un diplomat UE citat de Reuters.
Cea mai ușoară dintre cele patru nominalizări va fi acordarea unui nou mandat de doi ani și jumătate actualei președinte a Parlamentului European, Roberta Metsola, care face parte din PPE.
După aceea, conducerea Parlamentului va reveni socialiștilor.
Totuși, Parlamentul European, nu liderii UE, este cel care are ultimul cuvânt în această decizie.
