INTERVIU Partidul lui Le Pen, gata să genereze un cutremur pe scena politică franceză: „Un cocktail puternic de insecuritate economică și temeri culturale”

Toate sondajele de opinie din Franța anunță o victorie majoră a extremei drepte în alegerile europarlamentare din Franța, în fața partidului președintelui Emmanuel Macron.

„Amestecul de insecuritate economică și temeri culturale este un cocktail puternic” pentru susținerea grupării lui Marine Le Pen, Rassemblement National (RN), a explicat într-un interviu pentru HotNews.

ro Gilles Ivaldi, profesor și cercetător la prestigioasa Universitate Sciences Po.

El a avertizat că un rezultat bun al RN „nu va face decât să crească șansele lui Le Pen de a câștiga prezidențialele din 2027”.

Învinsa lui Emmanuel Macron la ultimele scrutine prezidențiale, Marine le Pen, nu se va afla pe buletinul de vot la alegerile europarlamentare de duminică 9 iunie din Franța, dar lidera extremei drepte are șanse mari de a deveni marea câștigătoare a serii.

Toate sondajele de opinie sugerează că partidul ei, Adunarea Națională – Rassemblement National (RN), va câștiga lejer alegerile, iar ultima analiză realizată de OpinionWay creditează gruparea cu nu mai puțin de 33%, mult în fața alianței proeuropene a lui Macron, Renaissance, care are 15% și a socialiștilor, cu 14%.

Nu doar că eurodeputații RN vor consolida grupurile populiștilor și extremiștilor din Parlamentul European, dar rezultatul ar reprezinta și o veste bună pentru Le Pen la nivel național.

„Un rezultat bun al RN nu va face decât să crească șansele lui Le Pen de a câștiga prezidențialele din 2027”, a observat în discuția cu HotNews.

ro Gilles Ivaldi.

Rezultatul bun al RN nu ar face decât să confirme starea de fapt din Franța.

Macron a câștigat alegerile prezidențiale din 2022, a doua sa victorie în fața lui Le Pen, dar a pierdut ulterior majoritatea în parlamentul de la Paris.

Președintele francez a impus o reformă nepopulară a pensiilor, evitând un vot în parlament, o măsură care a declanșat proteste de amploare în întreaga țară.

Ulterior, el a fost forțat să cedeze în fața conservatorilor și a extremiștilor pentru a accepta un proiect de lege strict privind imigrația, la sfârșitul anului trecut.

În acest timp, inflația în creștere îi nemulțumește pe francezi, mulți cetățeni acuzând de asemenea migrația și efectele politicilor climatice.

„RN prosperă pe fondul unei puternice nemulțumiri politice față de președintele Macron și guvernul (premierului Gabriel) Attal, nemulțumire alimentată de criza inflației și de creșterea prețurilor”, a explicat Ivaldi.

„Problemele culturale legate de imigrație și criminalitate joacă, de asemenea, un rol important în creșterea actuală a sprijinului pentru RN.

În cele din urmă, extrema dreaptă din Franța, la fel ca în alte părți ale Europei, se mobilizează pe baza furiei populare împotriva politicilor de tranziție ecologică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, în special în rândul agricultorilor și al straturilor sociale inferioare, care sunt cele mai afectate de costul economic al tranziției ecologice”, a adăugat profesorul, care a spus că problema schimbărilor climatice și-a pierdut din relevanță.

„În general, amestecul de insecuritate economică și temeri culturale este un cocktail puternic pentru susținerea RN”, a concluzionat el.

Scorul sugerat de sondajele de opinie pare să arate că strategia RN și a lui Marine le Pen de „demonizare” a partidului reușește, cel puțin până la un punct.

În ultimii ani, Le Pen a mai domolit tonul împotriva UE și a musulmanilor, fără să își modifice radical politicile însă, și a eliminat elementele mai extreme din partid, începând chiar cu tatăl ei, fondatorul Frontului Național, predecesorul RN, Jean-Marie le Pen, cunoscut pentru antisemitismul său explicit.

Ivaldi a observat însă că „partidul poate fi considerat în continuare unul de extremă dreapta”.

„RN nu este substanțial diferit de vechiul Front Național, partidul care l-a precedat.

Acesta și-a păstrat majoritatea politicilor naționaliste și autoritare în ceea ce privește imigrația și criminalitatea, precum și agenda eurosceptică.

De când Marine Le Pen a preluat conducerea partidului în 2011, ea a promovat o strategie de „de-demonizare” care vizează în esență detoxifierea reputației de extremă dreapta a RN, prin atenuarea discursului și a politicilor sale mai radicale, estompând totodată poziția sa față de UE.

Dar, în general, există o bună parte de continuitate ideologică între FN și RN”, a spus profesorul.

În campanie, RN a avut un parcurs bun, mulțumită în mare parte principalului candidat de pe listă, tânărul Jordan Bardella, unul dintre cei mai populari politicieni din Franța.

Succesul lui se bazează pe promisiunile sale de limitare a liberei circulații a migranților în UE, de relaxare a presiunii UE asupra Rusiei și de revizuire a normelor UE privind tranziția climatică.

Nu în ultimul rând, el respinge ideea integrării profunde în UE.

„Susținem ideea de a regândi modelul european în jurul ideii de națiuni.

Europa lui Macron este un model al trecutului″, a declarat Bardella la un miting ținut la Paris duminica trecută.

Lista Renaissance a lui Macron va pierde mult la alegerile de duminică, reflectând amploarea nemulțumirii populare față de actualul președinte, a observat Ivaldi.

Probabil nu doar perioada economică dificilă a contat.

Valerie Hayer, candidata principală a Renaissance, nu a reușit să convingă.

Mai popularul prim-ministru Gabriel Attal i s-a alăturat lui Hayer la mitinguri, avertizând alegătorii că unitatea europeană postbelică greu obținută – și democrația însăși – este amenințată de creșterea autoritarismului.

„Europa este mortală, pentru că războiul bate la ușa noastră în timp ce bombele cad peste Ucraina, asupra democrației, asupra valorilor noastre și pentru că știm că, dacă Rusia câștigă, nu se va opri acolo″, a declarat Attal la un miting de săptămâna trecută.

Nu toți francezii sunt convinși de discursul puternic pro-ucrainean al lui Macron și al lui Attal, iar sugestia președintelui privind trimiterea de trupe în Ucraina s-a dovedit a fi nepopulară.

O performanță interesantă în sondajele de opinie au însă socialiștii.

Macron i-a marginalizat pe socialiștii francezi, cândva puternici, și pe republicanii conservatori mainstream atunci când a ajuns la putere în 2017, mizând pe o poziție centristă.

Dar frustrarea alegătorilor de stânga față de politicile de securitate și de imigrație înăsprite ale lui Macron și față de poziția pro-palestiniană fermă a influentului partid de extremă-stânga Franța Nesupusă i-a împins pe unii dintre ei înapoi spre socialiștii tradiționali.

Principalul candidat socialist, Raphael Glucksmann, care promite o politică climatică mai ambițioasă și măsuri de protecție pentru întreprinderile și lucrătorii europeni, ar putea trage lista chiar pe locul doi, ceea ce ar reprezenta un rezultat cu adevărat spectaculos.

Extrema dreaptă a cerut guvernului francez să considere alegerile europene drept un referendum privind guvernarea Macron, candidatul principal al RN, Jordan Bardella, declarând că după scrutinul european va cere alegeri legislative anticipate.

În timp ce demersul RN nu ar avea nicio greutate – iar Macron a declarat că nu va trage concluzii interne de pe urma unor alegeri europene – voci din tabăra președintelui, inclusiv președintele Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, au subliniat necesitatea de a „asculta ce au de spus francezii și de a învăța din asta” după votul din 9 iunie, scrie Politico.

Un lucru cert este că perspectiva ca Marine Le Pen să câștige alegerile prezidențiale nu a părut niciodată atât de aproape.

„Alegerile europarlamentare sunt considerate în mod tradițional drept alegeri de la jumătatea mandatului, care trimit un semnal politic puternic către guvern și servesc drept „indicator” al evoluțiilor politice viitoare.

Este prea devreme pentru a spune ce impact vor avea aceste alegeri, dar un rezultat bun al RN nu va face decât să crească șansele lui Le Pen de a câștiga prezidențialele din 2027”, a avertizat proifesorul Gilles Ivaldi.

Sondajele de opinie o arată acum pe Le Pen învingătoare în fața oricărui candidat pro-Macron într-o potențială confruntare în turul doi în cursa prezidențială din 2027.

Victoria anunțată a RN vine pe fondul une ascensiuni a populiștilor și extremiștilor din UE, care va muta spre dreapta scena politică de la Bruxelles.

Această creștere este alimentată în mare parte de aceleași surse.

„La fel ca RN în Franța, ascensiunea partidelor de extremă dreapta în Europa este alimentată de criza economică și de creșterea prețurilor, de incertitudinea geopolitică și de temerile culturale asociate cu refugiații și imigrația”, a spus Ivaldi.

„Din 2008, Europa a trecut printr-o „policriză” – financiară, migrație, Covid, Ucraina – care a creat straturi succesive de resentimente politice, furie și anxietate.

Mulțumită agendei sale naționaliste și populiste, extrema dreaptă a capitalizat pe baza acestor temeri și nemulțumiri.

Nemulțumirea politică față de guvernul național joacă un rol important în acest caz, așa cum se poate observa în Franța și Germania, de exemplu”, a spus el.

„Cred că ascensiunea AUR în România este alimentată în mod similar de nemulțumirea politică și de stresul economic cauzat de creșterea prețurilor și de politicile climatice.

Și să nu uităm de criza Covid, unde partidele de extremă dreapta au capitalizat de pe urma nemulțumirii publice față de măsurile și restricțiile în domeniul sănătății”, a adăugat profesorul.

Cum va reuși extrema dreaptă să se organizeze la nivel european rămâne de văzut.

Înainte de alegeri, grupul Identitate și Democrație dominat de RN-ul lui Le Pen a expulzat partidul Alternativa pentru Germania (AfD), considerat prea toxic.

Unii reprezentanți ai dreptei radicale, precum premierul maghiar Viktor Orban, cer acum unirea ID cu celălalt grup al dreptei radicale, grupul Conservatorilor și Reformiștlor Europeni (ECR).

Dar e neclar dacă acest lucru se va întâmpla.

„Decizia RN de a nu rămâne în alianța cu AfD din Germania este semnificativă și poate avea implicații importante pentru viitorul extremei drepte.

ID, ECR și Renew sunt în prezent la egalitate conform sondajelor, astfel că pierderea locurilor AfD le va face destul de mult rău”, a observat profesorul.

În privința viitorului colaborării dintre grupuri există mai multe scenarii.

„În primul rând, grupurile ID și ECR diminuate ar putea rămâne aproximativ la fel, Fidesz-ul lui Orban aderând la ECR și AfD trecând la neafiliați.

În al doilea rând, am putea vedea că unii membri ai grupului ID, cum ar fi Wilders și Salvini, decid să plece și să se alăture ECR-ului lui Meloni, ceea ce înseamnă că grupul ID ar putea fi și mai slăbit, dacă nu pur și simplu desființat”, a spus Ivaldi.

„În cele din urmă, am putea să o vedem pe Le Pen trecând, nu imediat după alegeri, ci poate mai târziu, în timpul următoarei legislaturi europene.

Pe măsură ce RN se normalizează din ce în ce mai mult și câștigă respectabilitate, ar putea ajunge alături de Meloni, ca partide de extremă dreapta mai «mainstream»”, a mai spus profesorul.