Cât de potrivit sau nepotrivit este să folosești sarcasmul cu copiii? De la ce vârstă poate fi introdus în discuțiile cu cei mici și care sunt riscurile atunci când se exagerează cu această formă de comunicare.
Iată ce spun experții și cum ar trebui abordat subiectul.
Sarcasmul se referă la folosirea unor cuvinte care înseamnă opusul a ceea ce vrei cu adevărat să spui, în special pentru a insulta pe cineva, pentru a arăta iritare sau pur și simplu pentru a fi amuzant.
Când spune opusul a ceea ce vrea să spună, persoana sarcastică riscă să fie înțeleasă greșit — dar o face pentru a evidenția ceva.
Sarcasmul poate fi folosit pentru a critica într-un mod amuzant, astfel încât comentariul negativ să pară mai puțin dur.
Copiii nu vor începe să-l înțeleagă până la cinci sau șase ani.
Înainte de această vârstă, tind să interpreteze sarcasmul literalmente: de exemplu, dacă un copil aude „bravo” rostit pe un ton pe care adulții îl recunosc ca fiind sarcastic, copilul ar putea răspunde cu „mulțumesc!”Când copiii încep să înțeleagă că vorbitorul nu vrea să exprime, de fapt, ceea ce a rostit, pot crede că minte.
Ei ar putea să creadă că un adult a spus „bravo” doar pentru a face pe cineva să se simtă mai bine.
Mintea lor încă nu percepe sarcasmul și motivul pentru care oamenii spun „excelent” atunci când ceva a mers prost.
În jur de șapte până la 10 ani, copiii ar putea aprecia că vorbitorii pot folosi sarcasmul cu intenția de a tachina sau de a fi amuzanți.
„Când am început să predau într-o școală, printre multe lucruri despre care am fost avertizată să nu le fac s-a numărat și folosirea sarcasmului.
Se considera că ar putea dăuna copiilor.
Mi-a s-a părut o interdicție ciudată, având în vedere faptul că elevii erau deja adolescenți, iar sarcasmul făcea parte din limbajul lor comun.
Pe parcurs, am renunțat la această interdicție și am învățat că sarcasmul, la fel ca alte mijloace de comunicare, funcționează bine când este folosit adecvat, la momentul potrivit.
Poate că ați auzit sfaturi similare despre folosirea sarcasmului cu cei mici: că nu vor înțelege și că ar putea exista consecințe teribile.
Este adevărat că le poate lua ceva timp să înțeleagă sarcasmul, însă asta este valabil pentru orice tip de limbaj”, este de părere Marie Holmes, fost profesor și reporter specializat în parenting.
Copiii devin mai buni la înțelegerea sarcasmului pe parcursul anilor de școală și până în adolescență.
Acest progres este legat de schimbările de dezvoltare în limbajul, gândirea și abilitățile copiilor legate de procesarea, înțelegerea și comunicarea despre emoții.
De exemplu, când copiii înțeleg că vorbitorul sarcastic vrea să exprime altceva decât a rostit, acest lucru este legat de capacitatea lor de a se gândi la perspectiva unei alte persoane și de capacitatea lor de a empatiza.
Una dintre provocările în înțelegerea sarcasmului este că implică idei și scopuri conflictuale: de obicei, există atât un sens pozitiv, cât și unul negativ de luat în considerare, iar cu sarcasmul, vorbitorul intenționează să fie atât critic, cât și amuzant.
Majoritatea copiilor dezvoltă capacitatea de a menține două idei sau emoții conflictuale în minte în jurul vârstei de șapte ani.
Acesta este probabil motivul pentru care studiile arată că, deși copiii pot începe să detecteze sarcasmul la vârsta de cinci sau șase ani, le ia mai mult timp să aprecieze de ce oamenii folosesc sarcasmul.
Cercetările arată că, și atunci când copiii au abilități puternice de limbaj și gândire, s-ar putea să nu fie capabili să detecteze vorbirea sarcastică.
Aceste abilități de dezvoltare sunt importante pentru înțelegerea sarcasmului, dar pot să nu fie suficiente.
Este necesar ceva suplimentar.
O posibilitate este ca, prin experiență, copiii să aibă nevoie să acumuleze cunoștințe despre ce este sarcasmul și de ce oamenii îl folosesc, pentru a-l recunoaște singuri.
Există dovezi corelaționale că experiența socială ar putea fi importantă pentru capacitatea copiilor de a detecta sarcasmul: unele familii sunt mai sarcastice decât altele, iar detectarea sarcasmului de către copii poate fi legată de utilizarea sarcasmului de către părinții lor.
Un studiu a arătat că antrenamentul poate îmbunătăți abilitatea copiilor de cinci și șase ani de a înțelege sarcasmul.
În cadrul studiului, copiii au vizionat spectacole cu păpuși și au răspuns la întrebări despre intenția și umorul vorbitorului.
Cei din grupul de antrenament au fost învățați să recunoască sarcasmul, în timp ce grupul de control a citit o poveste nesarcastică.
Antrenamentul a îmbunătățit semnificativ abilitatea copiilor de a detecta și înțelege sarcasmul.
Așadar, la fel ca multe alte lucruri, și sarcasmul se învață.
Odată ce îi explici copilului ce înseamnă acesta, îi dai exemple de fraze și situații în care se folosește, îi explici că nu este o minciună și „exersați” împreună sarcasmul, cel mic va ști să îl recunoască și ar putea chiar să înceapă să îl folosească.
Dacă îl auzi că spune „excelent, asta era tot ce lipsea”, atunci când un lucru nu i-a ieșit cum trebuie sau s-a enervat pe ceva, poți fi sigur că micuțul a înțeles ce este sarcasmul și îl folosește cu succes.
Asigură-te că îi explici limitele în care poate să îl folosească și persoanele cu care nu ar trebui să facă acest lucru pentru a nu îi crea probleme la școală.
Explică-i că unii oameni nu sunt deschiși la acest gen de umor și că dacă îl folosește în contexte nepotrivite, ar putea să fie catalogat drept impertinent.
Sarcasmul este foarte util pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și înțelegere a unui copil.
Cel mic trebuie să învețe să îl recunoască și o va face, cu puțin antrenament, apoi ar putea chiar să înceapă să îl folosească.
Aici ar trebui să intervină părinții pentru a avea grijă de felul și contextul în care copiii pot începe să folosească sarcasmul și ironia.
Problema în cazul folosiririi sarcasmului este că oamenii îl folosesc adesea pentru a fi răi sau pentru a critica.
În cazul copiilor nu doar sarcasmul le va face rău, ci orice tip ce vorbe „grele” pe care le aud.
„Însă umorul adecvat – care poate aduce bucurie și eliberare înseamnă a râde cu cel mic în loc de a râde de el.
Așadar, atâta timp cât nu folosești sarcasmul pentru a fi rău cu copilul, nu ar trebui să îl eviți, și cum vor avea de-a face cu multe replici sarcastice de-a lungul vieții, este o bună idee ca părinte să ajuți copilul să îl recunoască”, este de părere Marie Holmes.
Sursa foto: Dreamstime.
com
