Consimțământul și limitele sunt fundamentele tuturor relațiilor sănătoase.
Oriunde interacționăm, consimțământul și limitele sunt negociate.
Cum le vorbim copiilor despre consimțământ și cum îi învățăm să-l folosească zi de zi? „Du-te pupă pe bunica” sau „Hai, dă-te odată pe tobogan” sunt cele mai uzuale metode de a-i preda copilului lipsa consimțământului.
Nu facem asta doar copiilor mici, ci și celor mai mari, chiar și adolescenților – „Mergi la facultatea asta, că nu vreau să fii muritor de foame!”.
De fiecare dată când îi forțăm să facă lucruri care îi scot din zona lor confort, le predăm o lecție greșită: aceea că TREBUIE să facă lucruri în viață chiar dacă ei nu sunt de acord cu asta.
Sigur că un copil nu va vrea nici să se spele pe dinți zilnic ori să meargă la școală sau să respecte anumite reguli.
Educația, rutina zilnică, regulile și disciplina, uneori chiar și sarcinile casnice sau programările medicale sunt obligații pe care, de multe ori, un părinte le impune copiilor cu intenția de a asigura bunăstarea fizică, mentală și emoțională.
Chiar și în aceste cazuri, este important ca părinții să explice motivele din spatele acestor obligații și să ia în considerare opiniile și sentimentele copiilor, în măsura în care este posibil și adecvat pentru vârsta și maturitatea lor.
A include copiii în discuții și a le oferi un sentiment de participare și control poate ajuta la dezvoltarea lor și la acceptarea mai ușoară a acestor responsabilități.
Consimțământul și limitele sunt negociate în fiecare zi, toată ziua, acasă, la serviciu, la școală și în orice comunitate.
Când îi învățăm pe copii despre consimțământ și limite în moduri adecvate vârstei lor, nu facem decât să punem fundația pentru conversațiile mai profunde ce vor apărea mai târziu.
Când vorbim cu copiii noștri despre consimțământ și limite într-un mod relaxat, curios și plin de umor, îi facem conștienți de ei înșiși, de ceea ce le place sau nu, de ceea ce-și doresc, dar și de dorințele celorlalți.
Îi ajutăm să-și descopere limitele lor, dar și pe ale celorlalți.
Învățându-i despre consimțământ îi putem ajuta să se protejeze de abuzatorii de copii, dar le poate fi de folos și în lucruri mai simple, cum ar fi dacă doresc să joace un joc sau să primească o îmbrățișare de la un coleg de clasă.
Consimțământul a devenit un cuvânt la modă oarecum dezbinător în urma mișcării #MeToo.
Dar, în esență, este o idee pe care mulți o învață încă de la grădiniță – noțiunea că ar trebui să ne respectăm reciproc limitele pentru a fi în siguranță, pentru a ne păstra demnitatea și pentru a construi relații sănătoase.
Discuția despre consimțământ cu un copil de grădiniță este diferită de cea cu un licean.
Niciun copil de vârsta grădiniței nu va putea înțelege termenul de consimțământ.
Cu siguranță nici să-l pronunțe.
Dar este vârsta potrivită în care un copil poate afla despre corpul lui, despre cum se numesc stările pe care le simte – tristețe, furie, disconfort, precum și despre empatie – înțelegând că există lucruri care lui nu-i fac plăcere, va descoperi că așa simt și copiii din jurul lui la aceste situații.
Dacă îi încurajăm să-și identifice emoțiile – să spună când sunt triști/furioși, de ce se simt așa, vor învăța cum să pledeze pentru ei înșiși atunci când sunt răniți.
În plus, vor dezvolta empatie, făcându-i capabili să recunoască emoții similare la alți copii și adulți atunci când acțiunile lor îi fac pe alții să se simtă inconfortabil.
Puneți-i să exerseze alegerea.
Un copil învață să facă acest lucru dacă i se oferă opțiuni – „Vrei măr sau tort ca desert?” ori „Ce poveste vrei să citim astă seară?” sau „Mergem în parc sau în curtea bunicilor?” Lăsați-i să aleagă și comportamentul adulților în situații care îi privesc: „Vrei o îmbrățișare sau batem cuba?” sau „Lângă cine vrei să stai când citim povestea?” Și puneți întrebări.
Multe.
Întrebați-i dacă le plac îmbrățișările doar de la anumite persoane.
Sau dacă vor să fie îmbrățișați doar când se simt fericiți/triști.
Pe ei îi ajută să se adapteze la intuiția lor și la modul în care se simt atunci când sunt cu oameni diferiți.
Pe voi vă ajută să-i înțelegeți.
Este vârsta potrivită pentru a iniția o discuție mai aplicată despre consimțământ.
În școală, copiii își aleg pentru prima dată conștient prieteniile.
Vorbiți-le despre limite.
Învățați-i pe copii că prietenii lor s-ar putea să nu vrea sau să nu le placă aceleași lucruri pe care le fac și ei și că asta este în regulă.
Spuneți-le că diferențele fac lumea noastră interesantă și distractivă și că a pune întrebări ne ajută să ne cunoaștem și îi face pe toți să se simtă mai confortabil.
Învățați-i pe copii că pot arăta bunătate, dragoste și afecțiune fără contact fizic.
Oferiți-le multe exemple, cum ar fi împărtășirea unei povești speciale, citirea unei cărți cu cineva, împărțirea jucăriilor.
Copiii trebuie să știe că dragostea și afecțiunea vin în multe forme.
Vorbiți-le despre autonomia corporală – nimeni nu are dreptul să-i atingă și nici ei nu au dreptul să atingă pe nimeni altcineva – indiferent de motiv.
Arătați-le copiilor cum își pot comunica preferințele, apoi exersați cu ei acest lucru.
Spuneți-le să folosească răspunsuri clare – „Nu-mi place asta!” „Nu vreau!” – dar și cum să pună întrebări pentru a afla preferințele celorlalți – „Pot să stau cu tine în bancă?” „Ai vrea să ne jucăm împreună?” „Este bine dacă stau și eu cu voi?” Începând cu școala gimnazială, elevii ar putea auzi despre sex și relații de la colegii lor sau de pe internet.
Și asta poate fi confuz.
Amintiți-le că este în regulă să pună întrebări adulților în care au încredere.
Nu vă sfiiți să vorbiți despre aceste subiecte – dacă nu le poate discuta cu părinții, un copil va căuta informații la străini.
Cum preferați? Să vorbiți voi cu ei și să le explicați scenarii în care un adult sau un copil hărțuiesc alt copil sau să-i lăsați să se descurce singuri? Chiar dacă vremea relațiilor romantice încă n-a apărut, nu e devreme să începeți să discutați despre asta, căci în mintea lor există deja subiectul.
Discuția ar trebui să aibă același scop: să înțeleagă că nimeni nu are dreptul să-l atingă, la fel cum și el ar trebui să respecte limitele celorlalți.
Acest lucru este valabil și pentru ținut de mână, și pentru sărutat, și pentru discuțiile romantice, online sau față în față.
Și aceste comportamente ar trebui să existe și să fie puse în aplicare și în casa în care trăiește copilul.
La această vârstă, copiii ar trebui să fie conștienți de rolul pe care alcoolul sau alte substanțe care modifică mintea îl joacă în consimțământ.
O relație de încredere deja construită cu adolescentul vă poate ajuta să abordați deschis tema alcoolului și a drogurilor.
Discutați cu ei mai multe scenarii în care alcoolul ar putea afecta consimțământul.
Cum ar fi, spre exemplu, situația în care persoana cu care sunt să fie sub influența alcoolului și în imposibilitatea de a-și da consimțământul.
Pe măsură ce trecem prin anii adolescenței, acele abilități fundamentale care s-au aplicat mai întâi relațiilor cu prietenii și familia, se extind la relațiile romantice, unde consimțământul este important pentru experiențe sigure și sănătoase.
Dacă au înțeles deja noțiunea de consimțământ, este important ca adolescenții să înțeleagă că consimțământul poate fi retras.
Oamenii au dreptul să se răzgândească în orice moment, chiar dacă ar putea fi o activitate cu care au fost de acord anterior.
Vorbiți-le și despre respingere, pentru că și de asta trebuie să știe.
Se întâmplă uneori, ca unele persoane să nu-și dorească să iasă cu noi în oraș, să dea un sărut sau să se angajeze într-un act sexual.
Și acest lucru este în regulă.
Încurajați-i pe tineri să nu ia respingerea la mod personal și să respecte dorințele celorlalți.
Atrageți-le atenția asupra indiciilor verbale și non-verbale care sunt moduri de exprimare ale dorințelor și care trebuie luate în seamă.
Conversațiile despre consimțământ se pot construi într-un mod adecvat vârstei și se pot extinde la discuții despre relațiile sexuale pe măsură ce copiii cresc.
În timp ce discuțiile ar trebui să fie adecvate vârstei, acolo unde este posibil poate fi relevant să se introducă anumite subiecte mai devreme, dacă este necesar.
Comunicarea despre consimțământ este cea mai bună atunci când este directă, fără judecată și deschisă.
Deși v-ați putea ciudat sau inconfortabil, aceste teme de discuție sunt importante.
Și este important ca părinții să fie abordabili și deschiși să răspundă la toate întrebările copilului.
Indiferent de vârstă.
Sursa foto: Dreamstime.
com
