Un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Turku (Finlanda), aduce dovezi proaspete cu privire la influența pozitivă pe care o au bunicii asupra nepoților.
Studiul a fost făcut pe baza datelor colectate în urma unui sondaj, la care au participat 1.
566 de tineri englezi și galezi cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani.
Din studiu au fost excluși tinerii care locuiau cu bunicii sau care nu aveau cel puțin un bunic în viață.
Sondajul a inclus un chestionar de screening comportamental care măsura problemele emoționale și comportamentale ale tinerilor.
Cercetătorul Samuli Helle, care a condus studiul, a declarat că principala descoperire a fost aceea că implicarea bunicilor materne protejează nepoții de efectele negative pe termen lung ale evenimentelor traumatice din copilărie (abuz, neglijare, violență, sărăcie, absența părintelui ca urmare a unei condamnări etc).
Deși nu toți copiii care trăiesc evenimente traumatizante au probleme în viața de adult, este totuși mai probabil să se întâmple acest lucru, iar probabilitatea crește cu fiecare traumă suplimentară.
În opinia specialiștilor, aceste experiențe pot afecta dezvoltarea creierului și ulterior pot avea un impact negativ asupra răspunsului organismului la stres, influențând capacitatea de a dezvolta relații sănătoase, capacitatea de a acorda atenție, de a învăța și a lua decizii, dar și de a conduce la o sănătate mintală precară.
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că acei copii care, deși trăiesc evenimente traumatizante, au în viața lor sprijinul bunicii materne (fie că este vorba de îngrijire sau ajutor financiar), este mai puțin probabil să manifeste pe măsura trecerii timpului efectele negative ale experiențelor din copilărie.
Atenție, „mai puțin probabil”, nu total exclus, pentru că nici cel mai mare nivel de investiții (de orice natură) din partea bunicilor materne constatat în cadrul studiului, nu a reușit să protejeze total nepoții de efectele experiențelor negative din copilărie.
În cadrul studiului s-a mai constatat că acest efect protector îl au bunicile materne, lucru deloc surprinzător având în vedere existența unei teorii evolutive cunoscută sub numele de „Teoria bunicii”.
(Potrivit acestei teorii, faptul că bunica maternă ajută la îngrijirea nepoților sau chiar preia în totalitate sarcinile mamei, o încurajează pe aceasta să mai aducă pe lume și alți copii.
) O bunică implicată, consecventă, iubitoare și disponibilă, care are cu nepoții o relație continuă și de încredere, este un puternic sprijin pentru aceștia și un tampon între ei și efectele evenimentelor traumatice.
Cercetătorii au avertizat, totuși, că acest studiu demonstrează un model statistic mediu, și că în viața reală există numeroase exemple de bunici paterni care oferă îngrijire nepoților și același efect protector.
Adevărul este că în relația bunici – nepoți beneficiile sunt de ambele părți, pentru că un alt studiu, realizat cu niște ani în urmă, a arătat că bunicii care petrec timp cu nepoţii sau îi îngrijesc constant au un risc mai mic de a deceda pe o perioadă de 20 de ani, faţă de alţi adulţi care nu au rol de îngrijitori.
Concluzia a rezultat din urmărirea stării de sănătate fizică, mentală, psihologică, socială și economică a peste 500 de persoane cu vârsta peste 70 de ani.
Studiul de bază a avut loc în perioada 1990-1993, dar el a continuat ca un studiu longitudinal, subiecții fiind reexaminați de șapte ori.
În 2009 a fost realizat un alt studiu, ca o continuare a primului, în care au fost incluse 2.
200 de persoane – dintre care 600 cu vârste între 20 și 35 de ani au constituit grupul tânăr de referință.
Și în cadrul acestui nou studiu evaluările au fost repetate la fiecare trei ani, pentru a se putea colecta date cu privire la îmbătrânire.
Cu toate avantajele pe care le aduce prezența bunicilor în viața nepoților, în unele situații sunt și lucruri care le pot fi reproșate, și lucruri pe care ei ar trebui să le învețe cu privire la parentingul modern.
Bunicii care au în grijă nepoți tind să folosească în relația cu ei aceleași metode pe care le-au utilizat atunci când erau părinți, cu toate că asupra multora dintre ele s-a revenit, fiind considerate periculoase pentru cei mici.
Printre practicile amintite se numără culcatul bebelușilor pe burtă, lăsatul să plângă în pătuț pentru a se obișnui să doarmă singuri sau folosirea băilor foarte reci pentru a scădea temperaturile ridicate.
Sursa foto: Dreamstime.
com
