Denis Iaroslavschi, comandantul ucrainean care a acuzat în presa internațională faptul că tancurile rusești nu au întâmpinat nicio rezistență când au intrat în regiunea Harkiv, a oferit, de pe front, un interviu HotNews.
ro în care a vorbit despre problemele întâmpinate de armată.
Declarațiile lui Denis Iaroslavschi, în care semnalat lipsa sistemului de fortificații din regiunea Harkiv, citate de BBC și de alte publicații străine, au stârnit rumoare în cancelariile occidentale.
„Rușii au intrat pur și simplu, nu au existat câmpuri minate”, a declarat militarul care în prezent se află într-un punct strategic și fierbinte al războiului, în orașul Volceansk, din regiunea Harkiv, unde este comandantul unei unități speciale de recunoaștere.
Denis Iaroslavschi a luptat și în contraofensiva Kievului din Harkiv, în toamna anului 2022, când rușii au fost nevoiți să se retragă.
Acum, de pe linia frontului, Denis Iaroslavschi a acordat un interviu prin Zoom HotNews.
ro în care a vorbit pe larg despre problemele cu care se confruntă armata ucraineană și despre livrările de armament, dar a făcut și o prognoză sumbră referitoare la extinderea războiului.
Vă mulțumim că ați găsit timp să răspundeți la întrebările noastre.
Pentru început, ne spuneți unde vă aflați mai exact acum?Denis Iaroslavschi: Ne aflăm în apropierea orașului Volceansk.
În orașul propriu-zis nu mai funcționează nimic, dar acum am ieșit de acolo, din acest motiv pot să vorbesc cu dumneavoastră.
Toate subdiviziunile noastre sunt concentrate pentru a opri inamicul în direcția spre orașul Volceansk.
Cred că o anumită perioadă îl vom putea ține, însă totul va depinde de forțele și mijloacele pe care le avem.
În prezent, forțele inamicului sunt mai mari, de 3 ori sau chiar de 4 ori.
Faptul că suntem în dezavantaj în ceea ce privește aviația este deja clar, dar acum vorbesc în special despre artilerie.
Orașul este distrus bucată cu bucată și nu va mai exista în curând.
Noi am mai văzut aceste scenarii și înțelegem tactica rușilor.
Au fost mai multe informații contradictorii privind poziționarea militarilor ruși în orașul Volceansk.
În ce măsură aceștia controlează localitatea?Dacă veți deschide harta orașului Volceansk, veți vedea că acesta este împărțit de un râu.
Acum sarcina lor strategică este să iasă la mal.
În prezent, rușii controlează aproximativ 40% din teritoriului orașului, iar noi aproape 60%.
Însă, ca să fie clar: în cazul în care, din cauza bombardamentelor, nu vom mai putea construi niciun adăpost, în mod evident, pentru a păstra trupele noastre, vom fi nevoiți să dăm înapoi.
Este o strategie militară obișnuită.
Deci, totul depinde de ajutorul partenerilor noștri.
Denis Iaroslavschi, în timpul discuției cu jurnalista HotNews.
ro.
FOTO: Screenshot via ZoomDe ce acest oraș este atât de important din punct de vedere strategic.
Și ce ar urma, dacă Rusia va ocupa localitatea?Putin a spus că are nevoie de o „zonă sanitară”, pentru ca unitățile noastre să nu ajungă până la Belgorod (n.
r.
– oraș în Federația Rusă, la 40 de kilometri de granița cu Ucraina).
Asemenea poziție, în principiu, este clară pentru noi.
Este vorba despre 10 kilometri de „zona gri”, pe care o vor controla rușii.
Noi, în principiu, nu suntem împotriva „zonei gri”, doar că ne-am dori să o avem în zona orașului Belgorod, la fel, 10 kilometri.
Partenerii noștri occidentali ne-au dat voie să facem asta.
Nu vreau să mă întorc în trecut, însă când noi, în septembrie 2022, am ieșit spre granița cu Belgorod, rușii au fugit din oraș.
Ei nu au avut pregătite, nici fortificații, nici câmpuri minate.
Evident că noi am fi putut intra până la Belgorod, însă cred că a fost o decizie politică de a nu ne permite să facem niciun pas pe teritoriul Rusiei.
Asta deși, potrivit strategiei militare, noi am fi fost obligați să intrăm cu vreo 10 kilometri și minăm terenul, să facem fortificații, ca să construim „zona gri” și să-i îndepărtăm de la frontiera Ucrainei.
Nu ne-au dat voie politicienii, ucraineni sau occidentali.
Asta este deja a doua întrebare.
Acum dacă Putin va prelua Volceansk, el va dori să taie pozițiile noastre militare în direcția Kupeansk, astfel încât situația de pe front să se prăbușească.
Noi nu admitem asta.
Eu nu v-am spus acum vreun secret militar, este vorba doar despre o strategie militară obișnuită din manuale.
În principiu, această strategie repetă istoria celui de-al Doilea Război Mondial: armata sovietică s-a mișcat prin aceleași rute.
Secretarul general al NATO a vorbit despre necesitatea de a permite Ucrainei să lanseze atacurile cu armamentul occidental pe teritoriul Rusiei.
Cât de mult va schimba acest lucru situația de pe front?Situația s-ar schimba radical dacă vom avea o asemenea permisiune.
În prezent mijloacele oferite de parteneri ne dau posibilitatea să lansăm atacuri până la Moscova, acolo unde se află birouri de proiectare centrale care produc inclusiv sateliții în scopuri militare.
Dacă e să ne întoarcem la declarația dumneavoastră citată de BBC despre lipsa sistemului de fortificare în regiune Harkov, ceea ce a permis militarilor ruși să intră ușor în Ucraina: ar fi vorba despre lipsa de calificare necesară, neglijență ori corupție?Linia de apărare constă în câteva poziții.
Prima este așa-zisa linie de front, care trebuie să fie asigurată de forțele inginerești, cu finanțare din partea Ministerului Apărării.
A doua linie include, atât militari, cât și administrația militară.
Iar de cea de-a treia linie este răspunderea exclusivă a administrației militare.
Atunci când a fost spartă frontiera de stat, noi am văzut, eu spun întotdeauna doar ceea ce am văzut, că două unități de tehnică blindată pur și simplu au trecut granița și au intrat pe teritoriul Ucrainei.
Tancurile nu au călcat pe mine, au trecut doar prin acea plasă de sârmă, pe care a construit-o Iațeniuk (n.
r.
– Arseni Iațeniuk, fost prim-ministru al Ucrainei între 2014 și 2016 ).
Ulterior, infanteriștii pur și simplu au mers spre Volceansk.
Am avut la dispoziție mai mult de un an și jumătate.
Întrebarea este de ce nu a fost construită linia de apărare.
Eu nu știu.
În plus, mai apare o întrebare: rușii au intrat doar acolo unde nu erau puse mine, ori acolo, în general, nu sunt mine? Eu nu știu.
Nici prima, nici a doua variantă de răspuns nu mă mulțumește, pentru că dacă ar fi intrat acolo unde nu au fost minele, asta înseamnă că au avut loc anumite fapte de contraspionaj ori a avut loc un act de sabotaj.
Când a început să se discute public despre acest subiect, administrația locală a declarat că totul este un fake.
Însă, ulterior, s-a demonstrat că tot ce am spus, a fost un adevăr curat.
Biroul de Stat de Investigații a anunțat începerea investigațiilor în cazul a 28 de militari de diferite grade care sunt suspecți în această situație.
Eu vreau să fie aflat adevărul, în primul rând pentru ca așa ceva să nu se repete.
În al doilea rând, cei vinovați trebuie pedepsiți, pentru că noi am pierdut 5-6 kilometri de teritorii.
Și am pierdut oameni.
Am mai făcut-o în 2022, iar acum din cauza unor nemernici care au admis asta, noi iarăși pierdem oamenii.
Despre această situație mi-am exprimat opinia.
Și, Slava Domnului, acum toți s-au apucat de a construi linii de apărare.
Victime civile după atacul rusesc asupra unui magazin din Harkiv.
FOTO: Nicolas Cleuet / Zuma Press / ProfimediaCare credeți că sunt alte puncte slabe în care Rusia va lovi și care, probabil, nu sunt pregătite pentru acest atac?Rusia lovește acum obiectivele de infrastructură civilă.
Lovește în magazine, așa cum a fost în Harkiv, lovește în parcuri.
Rusia și-a ales două strategii.
Prima este „lovitură pe lovitură” la linia de contact.
Având avantajul unei puteri de foc, ei nimicesc pur și simplu acest teritoriu.
A doua strategie prevede ca oamenii din orașele mari, precum este Harkiv, să înceapă să plece.
Astfel, ei lovesc obiectivele de infrastructură energetică, supermarketuri, școli, grădinițe.
Acolo nu sunt militari.
Ce militari sunt într-un magazin de accesorii pentru grădină? În prezent, cerul nostru încă nu este acoperit pe deplin.
Când vom putea închide cerul complet, situația se va schimba.
Iar când ne vor permite să lovim pe teritoriile lor, situația se va schimba și mai mult.
Toți ne împing acum spre negocierile de pace.
Eu înțeleg foarte bine că orice război se termină cu negocieri.
Așa este construită civilizația.
Însă trebuie să venim la negocieri cu o poziție puternică, iar această poziție puternică este atunci când putem lovi obiectele lor principale pe teritoriul lor.
Cum a influențat schimbarea conducerii Forțelor Armate și a Ministerului Apărării ce se întâmplă acum pe front?Eu cred, nu mă tem să spun despre asta: conducerea Forțelor Armate ale Ucrainei trebuie să implice oamenii tineri și progresivi, care gândesc altfel, care pleacă de la „armata de hârtie” și se gândesc din punct de vedere tehnologic.
Ei înțeleg că mai bine să pierdem o mie de drone, decât un soldat.
Asta acum este important.
Un prieten de-ai mei, american, a spus: „Sunteți atât de puțini încât nu aveți dreptul nici măcar să mergeți să beți la volan, ca să nu muriți, Doamne ferește!” Nu trebuie să uităm că Rusia are mai multe resurse, dar și parteneri precum China, Coreea de Nord, Iran.
Însă partenerii noștri sunt state cu tehnologii avansate, cu inteligență artificială.
Taiwan este următoarea țară care trebuie să fie partenerul nostru prioritar, pentru că se află sub amenințarea Chinei.
Ei trebuie să testeze toate tehnologiile pe Ucraina ca, ulterior, să se poată apăra pe ei înșiși.
Dacă e să luăm Franța: în cazul lui Macron s-a trezit „natura imperială” și el vrea să ne ajute.
Dacă Ucraina va cădea, resturile forțelor armate ale Ucrainei vor fi nevoite să se alăture armatei ruse, pentru că, pur și simplu, nu vor avea o altă opțiune, și vor merge în asalt asupra țărilor baltice, Polonia.
Și Franța asta înțelege.
Mai mult, acest stat are nevoie să antreneze militarii săi în condițiile reale de luptă, pentru că poligonul și viața reală sunt două lucruri diferite.
Despre declarațiile președintelui Franței privind posibilitatea trimiterii trupelor acestei țări în ajutorul Ucrainei: mulți sunt îngrijorați de posibilitatea escaladării conflictului și a confruntării între NATO și Rusia.
Cât de posibil este un asemenea scenariu?Personal, în pofida faptului că războiul are loc din 2014, eu nu am crezut până în 2022 că e posibil un război la scară largă.
Credeam că asta este o absurditate în secolul XXI.
Noi nu am crezut în asta până ce la ora 4 dimineața a venit o rachetă peste noi.
99% din populație credea că asta ar fi o prostie.
Astăzi, în Europa, oamenii iau mic dejun cu croissante, beau cafea și cred că războiul nu-i va atinge.
Din păcate, planurile lui Putin sunt diferite.
Putin a simțit slăbiciunea Europei.
În ce măsură se simte acum lipsa armamentului pe front? Și de ce ar fi nevoie?Livrările de armament se întâmplă și noi simțim acest lucru pe front.
În același timp, vedem câte avioane F-16 staționează în deșertul Nevada.
De ce ele se prăfuiesc acolo, dacă ar fi putut să ajungă aici? De ce nu ne dau tot ce poate fi utilizat, inclusiv ATACMS vechi.
Acestea sunt decizii politice, nu o tactică militară.
Noi înțelegem că depindem de alegerile din SUA.
Suntem o hartă de pe o masă mare.
În legătură cu noua lege a mobilizării ce așteptări aveți voi, cei de pe front? Și ce credeți despre procedurile stabilite de aceasta lege?Cred că tot ce se întâmplă acum cu mobilizarea nu este un lucru normal.
Trebuie să oferim posibilitatea oamenilor să meargă într-o armată cu tehnologii avansate.
Dacă am înrola oameni pentru funcții de operator pe (n.
r.
– sistemele) HIMARS, atunci da.
Dar dacă se anunță că înrolăm oameni care să execute un asalt în pădure – evident că nimeni nu vrea să moară.
Vorbim nu despre militari profesioniști, ci despre oameni care mai ieri au fost barista într-o cafenea, tractorist pe câmp etc.
Din acest motiv, trebuie făcut totul ca oamenii să fie înrolați în armată cu utilizarea tehnologiilor dezvoltate.
Înțeleg că este complicat de făcut prognoze, dar, din punctul dumneavoastră de vedere, când ar putea să se finalizeze războiul din Ucraina?Nu vreau să-i dezamăgesc pe conaționalii dumneavoastră, dar cred că răspunsul nu este nici măcar în Ucraina.
Acesta e doar începutul.
Trebuie să vedem cum se va încheia situația în Israel.
Încă nu avem un final acolo.
Să vedem cum va evolua situația în jurul Taiwan-ului.
Cred că reacțiile în lanț deja au început.
Ucraina este doar una din cărțile de joc dintr-o casă făcută din cărți de joc.
Pe o hartă a jucătorilor globali, Ucraina este doar un element dintr-un lanț mare.
Lumea nu va mai fi așa cum a fost până acum.
Denis Iaroslavschi s-a născut pe 28 martie 1982, în Harkov.
În 2004, a absolvit Institutul de Afaceri și Management din Harkov, iar patru ani mai târziu – Universitatea Națională de Afaceri Interne.
A activat în structurile poliției din orașul de baștină până în 2017.
Ulterior, a candidat independent, atât pentru administrația locală, cât și pentru Rada Supremă (Parlament), dar fără succes.
