„Dacă ai un tată alcoolic, te afectează și când ești copil, dar și mai târziu, ca adult”. Povestea Monicăi, fiica unui alcoolic, căsătorită cu un alcoolic

Spread the love

Monica are 37 de ani și locuiește în Viena, cu fiul ei.

E căsătorită cu un bărbat cu adicții și contemplează la ideea de a-l părăsi și a se întoarce în țară, dar decizia nu e deloc ușoară.

Cu atât mai mult cu cât asta a văzut și acasă, în copilărie: un tată alcoolic și o mamă codependentă.

„Mă numesc Monica și sunt copil adult.

Provin dintr-o familie disfuncțională, am avut un tată alcoolic și o mamă codependentă.

Am intrat într-un grup de terapie când aveam 34 de ani, acum am 37.

Era de așteptat să mă căsătoresc și eu cu un alcoolic, ceea ce am și făcut.

Avem și un copil împreună, are 6 ani, și cred că cea mai mare frică a mea e să nu călătorească disfuncția și la el.

Cumva de asta fac terapie.

Am avut mereu sentimentul ca eu trebuie să-i salvez pe alții, așa că eram mai tot timpul focusată pe ceilalți.

Acum știu că trebuie să mă prioritizez pe mine, dar mi-e greu să fac asta.

Vreau să opresc disfuncția la mine, să spun stop, dar e greu.

Vreau să mă despart de soțul meu, dar încă sunt într-un punct de frică și nesiguranță, asta și pentru că locuiesc într-o altă țară, unde nu am pe nimeni.

Soțul meu e de aici.

Aș vrea să mă întorc în România, dar cum?Am multe întrebări legate de viitor, dar e ceva normal, pentru ca asta am văzut și la mama mea.

Continui terapia și cred că o să iau decizia care e mai bună pentru mine și copil.

”Monica ne-a scris folosind formularul Spune-ți povestea, prin care orice persoană ne poate contacta pentru a-și împărtăși propria experiență.

Ceea ce urmează este rezultatul unei discuții pe care am avut-o ulterior, pe larg, cu ea.

Monica e din Cluj, dar locuiește în Viena de 10 ani.

În urmă cu trei ani a auzit de la o prietenă despre grupul ACA, Adult Children of Alcoholics, un grup fondat în 1973 de niște americani, copii ai unor părinți alcoolici care au continuat să fie afectați de disfuncțiile din familiile lor chiar și când au devenit adulți.

„Da, noi suntem adulți, nu mai suntem copii, dar atunci când avem o confruntare, putem să regresăm și să trecem din nou la starea noastră de copil și să reacționăm copilărește”, explică Monica.

CITEȘTE CONTINUAREA PE SMARTLIVING.

RO

Lasă un răspuns