Aplicarea contribuției la Fondul de tranziție energetică și a impozitului suplimentar pentru companiile care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale are încă probleme și neclarități care vor genera noi dispute între contribuabili și autorități.
Astfel, controalele pentru aceste obligații fiscale vor continua și în 2024, în timp ce se așteaptă deznodământul litigiilor inițiate.
Au discutat acest subiect, într-un nou episod PwC Tax Talks, Dan Dascălu, Partener și Coordonator al Practicii de Litigii Fiscale din D&B David și Baias, Cristina Fuioagă, Director PwC România și Ana Maria Vasile, Avocat Senior, D&B David și Baias.
Câteva declarații din acest episod:O serie de modificări importante au fost aduse contribuției la fondul de tranziție energetică precum prin OUG 34/2004: reducerea prețului de referință pentru care se datorează CTE de la 450 lei/MWh la 400 lei/MWh; cheltuielile cu dezechilibrele (parte din calculul cheltuielilor lunare) cresc de la 5% la 10% din valoarea energiei electrice cu livrare fizică din producția proprie în cazul producătorilor de energie eoliană și solară; modificarea datei până la care se aplică metodologia de calcul – de la 31 august 2023 la 31 martie 2025; modificarea semnificației prețului de referință prin creșterea marjei de la 2% la 10% care se adaugă la prețul mediu lunar de achiziție a energiei electrice / gazelor naturale; menționarea în definiția prețului mediu de achiziție a faptului că pentru furnizorii care desfășoară activitate de trading și nu alocă specific contractele de achiziție între activitatea de furnizare și activitatea de trading, se va lua în considerare întreaga achiziție făcută de furnizori, indiferent de destinația energiei electrice/gazelor naturale.
Au existat multe controale, în special de la Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF) care au vizat atât producătorii, cât și traderii și furnizorii, practic întreaga paletă de actori din domeniul energiei.
Complexitatea a fost dată de noutatea legislației, de aceste modificări succesive, de faptul că vorbim despre un cadru care este puternic reglementat și de lipsa de aliniere între autoritățile care sunt implicate în acest proces.
De multe ori abordarea autorităților fiscale a vizat o interpretare mecanică, simplistă a terminologiei din legislație, fără o analiză particulară în spate pentru a adapta aceste prevederi la specificul contribuabilului.
Principalele probleme: retroactivitatea, de când se aplică legea, modul de calcul al formulei – includerea dezechilibrelor, a cheltuielilor financiare în baza de calcul, urmată de modificarea formulei prin Legea 357 în cazul producătorilor sau neclarități cu privire la modul de calcul al prețului mediu achiziție / vânzare în cazul furnizorilor.
Pentru impozitul suplimentar, avem un prag și o definiție a ce înseamnă exclusiv, însă fără o corelare cu termenii financiari sau contabili.
Se pune iarăși întrebarea cum definim care sunt toate veniturile aferente acestei activități, pentru că mai pot fi discuții pe anumite categorii de venituri, gen provizioane sau alte venituri care cumva sunt legate de activitatea de furnizare sau de distribuție, dar nu sunt efectiv din livrarea de energie sau de gaze naturaleGăsiți mai multe informații pe Blogul PwC România.
