Umanitatea își propune să pună bazele primei stații permanente pe Lună în mai puțin de două decenii.
Astfel, fie că va fi vorba de SUA sau China, țările care și-au anunțat oficial această intenție, apa se dovedește un element vital.
Este adevărat că, într-o primă etapă, apa va fi transportată de pe Terra.
Însă, pentru ca baza să devină autosustenabilă, o condiție sine qua non pentru un proiect pe termen lung, este nevoie ca personalul acesteia să își asigure necesarul zilnic de apă cu resursele disponbile la fața locului.
Iar în condițiile în care vorbim despre o resursă limitată, se ridică inevitabil o întrebare cheie.
Mai exact, de câtă apă va fi nevoie pentru ca baza și personalul acesteia să poată funcționa la parametri optimi? Aceasta este întrebarea la care un grup de cercetători de la Universitatea Baylor din Texas, SUA, a încercat să răspundă într-un studiu recent publicat pe platforma ArXiv.
În scenariul propus de oamenii de știință americani, este vorba despre o bază cu dimensiuni de 500/100/6 m, al cărei personal se ridică la 100 de persoane.
Iar aici au fost luate în calcul nu doar apa necesară pentru consum sau nevoile zilnice ale astronauților, ci și cea necesară pentru activitățile tehnice, agricole sau de orice altă natură.
Studiul pleacă de la o estimare a Agenției pentru Protecția Mediului (EPA) din SUA care susține că o persoană consumă zilnic, în medie, între 220 și 380 de litri de apă.
Apoi, detaliază necesarul pentru fiecare dintre activitățile menționate.
Rezultatul ar fi că o bază precum cea din scenariul amintit ar avea nevoie de peste 15 milioane de litri de apă anual, doar pentru nevoile astronauților.
Pe lângă această cantitate uriașă de apă, activitățile agricole ar necesita 87 de milioane de litri, în timp ce activitățile tehnice ar avea nevoie de circa 2,3 milioane de litri de apă anual.
Specialiștii au exclus ideea amplasării unui reactor nuclear pentru asigurarea energiei, cel puțin a unuia în cazul căruia agentul de răcire să fieapa.
Numai răcirea acestuia ar implica folosirea a nu mai puțin de 1,3 trilioane de litri de apă anual, subliniază autorii studiului.
Prin urmare, ideea folosirii unui astfel de reactor este foarte puțin probabilă, dacă nu imposibilă.
Astfel de cifre ar putea descuraja din start orice inițiativă a unei baze selenare.
Însă, susțin cercetătorii americani, există suficientă apă pe Lună pentru a asigura nevoile unei stații permanente.
De aceee, adaugă ei, baza ar trebui amplasată fie în apropierea, fie chiar în craterul Shackleton, situat la Polul Sud lunar.
Motivul ar fi acela că respectivul crater se află într-o zonă care nu primește lumină solară, iar condițiile de acolo sunt unele optime pentru ca apa sub formă de gheață să se fi adunat în cantități uriașe de-a lungul miliardelor de ani.
Partea și mai bună este că apa poate fi extrasă și purificată cu ajutorul tehnologiei actuale.
Însă, așa cum subliniază cercetătorii de la Universitatea Baylor, va fi imperios necesară implementarea unui management al apei, atâta vreme cât această resursă este una crucială și nimeni nu își va permite să irosească nici măcar un strop.
Pe de altă parte, adaugă aceștia, testarea și dovedirea eficienței utilizării resurselor locale nu ar face altceva decât să paveze calea spre ținte mult mai dificile și spre crearea unor avanposturi mult mai avansate în sistemul nostru solar.
O primă țintă pentru amplasarea unei alte baze permanente ar fi planeta Marte, urmată de colonii în centura de asteroizi.
Nu în ultimul rând, eficientizarea consumului de apă pe Lună ar putea oferi date care să ajute la implementarea unor sisteme similare nu doar pe alte corpuri cerești, ci chiar aici, pe Terra.
Iar un proiect de genul acesta se află deja în atenția autorilor studiului.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
