Israelul a publicat săptămâna aceasta un clip dezgustător cu cinci femei-soldați israeliene capturate la baza militară Nahal Oz pe 7 octombrie.
Înspăimântate și pline de sânge, ele imploră să le fie cruțată viața, în vreme ce teroriștii Hamas se învârt fără noimă în jurul lor și ba le amenință cu moartea, ba le complimentează aspectul fizic, scrie The Atlantic într-un material preluat de Rador România.
Răpitorii se referă la femei drept „sabaya”, termen tradus în Israel drept „femeie care poate rămâne însărcinată”.
Aproape imediat au apărut voci care au contestat traducerea, argumentând că „sabaya” înseamnă pur și simplu „femei captive”, fără relevanță în privința fertilității lor.
„Cuvântul arab sabaya nu are conotații sexuale”, a scris pe X jurnalista Laila Al-Arian de la Al Jazeera, indignată de un articol din Washington Post care afirma contrariul.
Ea a afirmat că traducerea israeliană a cuvântului „exploatează stereotipuri rasiste și orientaliste despre arabi și musulmani”.
Acestea sunt femei reale, victime autentice ale unor crime de război încă în curs de desfășurare, astfel încât pare depravat să insinuezi, fără probe directe, că ele au fost violate în captivitate în ultimele câteva luni.
(„Opt luni”, precizează israelienii, permițându-le astfel cititorilor să facă singuri aritmetica gestației.
„Gândiți-vă ce înseamnă acest lucru pentru niște femei tinere.
”) Dar a afirma că sabaya nu are și o semnificație sexuală denotă ignoranță – în cel mai bun caz, scrie în The Atlantic Graeme Wood, profesor la Yale.
Termenul e foarte bine atestat în izvoarele clasice și înseamnă „femeie captivă”; alegerea unui termen clasic în detrimentul unuia modern atestă un atașament pentru înțelesul clasic al războiului, care codifica inclusiv violența sexuală de amploare.
Tot așa cum termeni precum „concubină” și „damă de companie” poartă cu sine bagajul istoric al utilizării lor, și „sabaya” este direct asociat cu ceea ce noi, oamenii moderni, numim viol.
Se poate presupune că oricine folosește un cuvânt precum sabaya în Gaza modernă – sau la Raqqa [fosta „capitală” a ISIS din Siria – n.
trad.
] – are motive anume, și dezgustătoare, pentru a dori să-l învie.
Arhaismul sabaya a reapărut recent în limba arabă datorită eforturilor depuse de ISIS.
Nu e deci deloc surprinzător că cercetătorii cei mai potriviți pentru a-l analiza sunt tot aceia care au investigat și catalogat recuperarea cuvântului sabaya de către ISIS (alături de numeroase alte arhaisme clasice și medievale).
Îi voi invoca aici pe Aymenn J.
Al-Tamimi, cel mai recent la Swansea University, și pe Cole Bunzel de la Hoover Institution, întrucât ambii au comentat recent pe marginea acestei controverse fără a cădea în păcatul senzaționalismului, deși orice are legătură cu sclavia sexuală ține inerent de domeniul senzaționalului.
Conform jurisprudenței islamice clasice a legilor războiului, soarta unui inamic captiv o poate lua în patru direcții: poate fi ucis, răscumpărat, înrobit sau eliberat.
Inamicii înrobiți vor fi supuși normelor care guvernează sclavia în lumea islamică – norme foarte stufoase, dar care sunt aproape tot atât de irelevante pentru viața de zi cu zi a unui musulman contemporan pe cât sunt normele sclaviei iudaice pentru viața unui evreu de azi.
Spun „aproape” deoarece evreii n-au mai avut de multe secole un stat care să fie interesat să legifereze sclavia, pe când ultimele state majoritar musulmane care au abolit sclavia au făcut-o abia în a doua jumătate a secolului 20, doar pentru ca ISIS să reia cu entuziasm practica în 2014.
Astfel procedând, ISIS a reafirmat privilegiile și obligațiile unui proprietar de sclavi.
(ISIS, observă Bunzel, invocă numele unor învățați musulmani care foloseau termenul sabaya ca și cum femeile capturate erau considerate automat sclave, astfel încât, implicit, celelalte variante ale sorții unui captiv nu li se mai aplică.
) Proprietarul de sclave e răspunzător pentru bunăstarea fizică a sclavei, inclusiv hrană și adăpost.
El are voie să facă sex cu sclavele, dar cu respectarea anumitor reguli.
Nu are voie să o vândă până când nu se confirmă că nu e însărcinată, iar dacă ajunge să facă un copil cu ea, va avea obligații față de amândoi.
Nu pot sublinia îndeajuns că asemenea relații – adică să faci sex cu o femeie care e proprietatea ta – constituie viol în oricare interpretare modernă a cuvântului și nu sunt tolerate indiferent că ar fi vorba de Levant, Hejaz sau Monticello [Hejaz e regiunea unde se spune că s-ar fi născut profetul Muhammad; Monticello era plantația cu sclavi a lui Thomas Jefferson, „părinte fondator” al SUA – n.
trad.
].
Însă în contextul pre-modern, mai înainte ca revoluția drepturilor să-i confere fiecărui individ o valoare personală inalienabilă, sclavia sexuală nu reprezenta nimic ieșit din comun, iar principala problemă asociată cu ea nu era dacă e moral să o faci, ci ce era de făcut cu copiii.
Profetul Muhammad a eliberat o sclavă după ce i-a făcut un copil.
Patriarhul evreu Abraham și-a eliberat în deșert sclava, Hagar, la 14 ani după ce i-l născuse pe Ishmael.
Dar acestea sunt cazuri antice, iar omul modern vede altfel lucrurile.
Frederick Douglass [aboliționist american negru din secolul 19 – n.
trad.
] sublinia în prefața autobiografiei sale neomenia proprietarilor americani de sclavi prin rezultatul oribil al unor astfel de relații: tați care își urau, își dețineau, își abuzau și își vindeau proprii copii.
Sabaya este un termen care a apărut din necesitatea de a face distincția între acele captive care au potențialul de a fi supuse normelor procreării și restul sclavilor, a căror deținere nu implică atâtea complicații.
A-l traduce drept „femei care pot rămâne însărcinate” constituie o regretabilă inducere în eroare.
Astfel se numește explicit o conotație implicită a cuvântului, și anume aceea că respectivele captive aparțin unei categorii juridice care le rezervă un tratament diferit de al celorlalți captivi.
După cum observă Al-Tamimi, Hamas ar fi putut la fel de ușor să folosească un alt cuvânt arab, unul standard care desemnează exact femeile capturate în cursul unui război: „asirat”.
Acest cuvânt neutru e folosit de exemplu pe pagina arabă de Wikipedia despre Jessica Lynch, prizoniera americană de război din Irak din 2003.
Dar Hamas a folosit un alt cuvânt cu un alt bagaj istoric.
În acest moment pare că e mai puțin periculos să acorzi prea multă importanță limbajului decât să-i acorzi prea puțină.
Imediat ce a apărut traducerea israeliană a fost imediat asaltată de acuzații de lipsă de acuratețe, când în realitatea ea nu încerca decât să sugereze neîndemânatic care e încărcătura istorică a termenului, o încărcătură nu tocmai ușor de rezumat.
Și atunci, care ar fi traducerea corectă? „Femei captive” nu include nuanța adecvată; „candidate la sclavie sexuală” e prea explicit, insistând exagerat în direcția opusă.
Dar oricând traduci ceva se pierde ceva.
Există în limba engleză vreun cuvânt care să desemneze o femeie bătută aflată sub controlul cuiva și potențial disponibilă pentru un act sexual? Mă tem că nu.
Dar eu unul aș avea mare grijă înainte de a-i lua apărarea cuiva care utilizează acest cuvânt.
