În ciuda stângăciilor politicilor adoptate de diversele guverne care s-au succedat în România, politica monetară a ţării noastre a fost unul dintre pilonii stabilităţii economice.
Faptul că încă nu suntem parte a zonei euro ne-a conferit independenţă şi ne-a permis să avem un control mai bun asupra propriilor politici monetare.
Acestea au ajutat, nu de puţine ori, să navigăm prin crizele cu care ne-am confruntat, atunci când alte ţări au adoptat măsuri diferite.
Datorită acestei flexibilităţi în materie de politică monetară pe care Banca Naţională a României o are, am avut un bun control asupra evoluţiei preţurilor de-a lungul timpului, prin ţintirea inflaţiei.
Aceasta este strategia BNR de politică monetară încă din anul 2005.
Spre deosebire de leul românesc, care urmează un regim de flotare controlată, moneda naţională a Bulgariei a fost ancorată de euro la un curs de schimb fix pentru a putea pregăti adoptarea monedei unice.
Trecerea la euro a fost, de altfel, unul dintre obiectivele macroeconomice asumate de vecinii noştri.
Totuşi, rata inflaţiei destul de ridicată de la sud de Dunăre a dus la amânarea adoptării euro, nefiind îndeplinite toate criteriile necesare pentru a face acest pas în 2024.
Mai mult, spaţiul de manevră al Bulgariei în materie de politică monetară este limitat, fiind impus de Banca Centrală Europeană.
Înainte de ancorarea leva la euro, în istoria recentă, Bulgaria şi-a legat moneda naţională de marca germană, iar mai înainte de dolarul american, existând o tradiţie deja în acest sens.
În istoria postdecembristă, România nu şi-a ancorat moneda naţională de o alta monedă străină, însă politicile pe care le-a dus au fost tot în direcţia păstrării unei stabilităţi în raport cu moneda unică, un obiectiv al ţării noastre fiind, ca şi în cazul Bulgariei, adoptarea euro.
Trecerea la euro marchează îndeplinirea criteriilor de la Maastricht şi realizarea celei de-a treia etape a Uniunii Economice şi Monetare, în care se aplică o politică monetară unică, sub responsabilitatea Băncii Centrale Europene.
În prezent, România nu îndeplineşte criteriile necesare pentru adoptarea euro, preponderent din pricina deficitului bugetar şi a datoriei publice.
Perioada post-pandemică a fost marcată, suplimentar, de o creştere accelerată a preţurilor, România închizând anul 2023 cu o rată anuală medie a inflaţiei, exprimată prin indicele preţurilor de consum, de 10,4%.
Banca Naţională a României vizează în continuare diminuarea ratei inflaţiei spre nivelul optim de 2,5%.
Or, dacă România s-ar pregăti în mod activ pentru aderarea la zona euro, flexibilitatea pe care o are momentan în privinţa conceperii şi aplicării politicilor monetare ar fi mult diminuată.
Rămâne un deziderat pentru economia noastră să adoptăm euro, însă mai avem câteva etape de parcurs până atunci – România trebuie să devină suficient de bogată şi de stabilă astfel încât să facă faţă noilor provocări post-aderare, pe de-o parte, dar şi să poată renunţa la avantajele unei politici monetare flexibile, ca factor de stabilizare şi de ţintire a inflaţiei.
N.
Red:Tănase Stamule este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Administrarea Afacerilor (cu predare în limbi străine) din cadrul Academiei de Studii Economice.
Predă cursurile de Managementul Afacerilor și Management Intercultural, în limba germană.
Este decan al Facultății de Administrarea Afacerilor din cadrul ASESursă foto: Dreamstime.
com
