„Trecem prin cea mai periculoasă perioadă din toată istoria omenirii”, spune Lucian Boia, într-un dialog pentru cititorii HotNews.
ro.
E periculos pentru că și-au dat întâlnire pandemiile, războaiele, conflictele de tot felul și Încălzirea Globală.
Elita politică românească este de proastă calitate și trebuie mers la vot, e datoria noastră, dar trebuie să privim spre cei capabili să-nțeleagă bine acest moment istoric.
Retorica naționalistă nu ne ajută pentru că, spune Boia, problemele sunt atât de complexe încât nu așa se rezolvă.
– Domnule Boia, studiul dumneavoastră „De ce este România altfel?” se încheia cu întrebarea „Cine mai joacă corect în România?”.
Revin și eu acum cu aceeași întrebare.
Lucian Boia: Nu sunt chiar obsedat de chestiunea asta.
Prea mult n-au avut cum să se schimbe lucrurile.
De ce credeți că în 10 ani s-a întâmplat ceva radical în România? În atât de scurt timp este imposibil să fie recuperate atâtea decalaje de mentalitate, atâtea defecte ale istoriei.
– În ce constau slăbiciunile?- Nu avem nici astăzi proiecte pentru România, în schimb tarele înrădăcinate ale politicii românești sunt la locul lor.
Personalizarea excesivă a puterii, unde președintele a realizat o alianță nefuncțională, eludarea regulilor sau alunecarea pe lângă ele, spălarea rufelor în văzul tuturor, în fața unei străinătăți care, după împrejurări, este percepută fie ca susținător, fie ca adversar.
Alegerile locale sunt și ele atinse de cunoscuta meteahnă a „românului imparțial”, unii candidează, după cum bate vântul Puterii și în ciuda condamnărilor penale.
Trăim în continuare în confuzia valorilor, în mahala.
Incultura și prostul gust sunt păcatele minore ale acestui mediu social.
Mai rău este când se instalează jungla, adică fără nici o lege.
Oamenii politici instalați în vârful puterii n-au niciun respect pentru ceilalți, pentru binele comun.
A dăinuit șmecheria și agresivitatea.
– Nu-i sperie nimic?- Păi, nu.
Și adevărul este că sunt depășiți, ca mereu, de ceea ce se întâmplă în jur.
În momentul de față trebuie să fim atenți la ceea ce se întâmplă în spațiul global, încălzirea globală, dar nu numai.
Sunt o mulțime de rele care au năpădit Planeta în ultimii ani.
Nu știu ce va ieși din toată povestea asta.
E o întreagă criză de civilizație.
E probabil cea mai plină perioadă de întâmplări de tot felul.
Și asta în condițiile în care Planeta a devenit foarte mică.
Ce se întâmplă în alte părți, ne privește direct.
Este o casă mică, cu o economie globală.
– Războiul lui Putin, a înghețat la granița noastră.
– Putin continuă politica lui expansionistă.
E aceeași Rusie de dinaintea lui Petru cel Mare.
E un război care se combină cu altele.
Dacă ar fi doar Putin și războiul lui.
.
.
El este periculos pentru zona în care ne aflăm.
Dar gândiți-vă la ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, vedeți cum joacă China care se anunță tot mai amenințătoare.
Conflicte mici și mari se combină la infinit.
Da, este o perioadă foarte plină și foarte periculoasă.
Dar s-ar putea ca lucrul cel mai periculos să fie Încălzirea Globală.
– Pare că ne-am obișnuit cu ideea Încălzirii Globale.
– Vedeți, problema este până la ce cotă va fi suportabilă încălzirea globală.
Suntem noi dotați să rezistăm acestei încălziri? Va avea această încălzire globală grijă să nu deranjeze poziția omului pe Planetă sau puțin îi pasă de oameni.
Nu știu cât va rezista civilizația și chiar omul, în sens biologic.
Credeți că are grijă cineva să nu depășim un anume prag? Sau totul a luat-o razna și nu va ține cont de necesitățile, de proiectele umane.
– Este un proces natural pe care omul l-a stârnit și tot omul nu e capabil să-l oprească.
– Deocamdată nu e vorba de a opri ceva, ci de o intensificare a fenomenului.
Asta este marea primejdie.
Și nu știm.
Natura e ținută de vreo regulă a jocului ca să facă posibilă oprirea? Sau puțin îi pasă de oameni? Om vedea.
Cel mai sigur vom știi când totul se va termina, dacă nu ne vom sfârși și noi.
– Omul e indiferent la ce se întâmplă cu Natura.
Omul merge înainte, fără să vadă dezastrul din jur.
– Omenirea e inconștientă, o știm.
Singura scuză pe care o are este că o asemenea dereglare nu s-a mai petrecut.
Nu știe ce i se întâmplă.
Am început să discutăm despre “De ce e România altfel”, dar adevărata întrebare acum este “De ce este Planeta altfel?”.
România, pe lângă specificul și defecțiunile ei, devine nerelevantă în fața unui dezastru natural și planetar care este în curs.
– Revin: oamenii, românii, nu cred în încălzirea globală, domnule Boia! Nu le place! N-au chef de așa ceva!- Bine, dacă nu le place încălzirea globală au la alegere.
Pot să creadă în tot soiul de bazaconii, dar și-n atâtea și atâtea lucruri.
Lumea de astăzi este poate cea mai complicată perioadă din istoria umanității.
Un sfârșit de civilizație, un nou început, poate.
Nu știu nimic despre viitor și nimeni nu știe nimic despre viitor.
Sunt mulți care anunță viitorul, vă spun eu, se prefac.
Nu știu absolut nimic despre viitor.
– De ce nu acceptăm această realitate? De ce nu percepem această amenințare?- Păcatul, să-l numesc astfel, este doar al celor de astăzi.
Istoria arată cât de diferită era lumea în trecut.
Noi nu avem nici măcar un model, un exemplu.
Nu era civilizația tehnologică, iar Planeta era foarte încăpătoare, era foarte mare.
Acum s-a micșorat teribil datorită comunicării, tehnologiei.
Suntem foarte înghesuiți, vedem lucrurile de foarte aproape și suntem foarte dependenți de tot ce fac ceilalți.
– Cum de trăim în falsuri, în mistificări? Informația circulă, nu? Ajunge mai repede când stăm înghesuiți.
– Oamenii privesc, firesc, ce e în capul lor.
Ei nu stau să filosofeze pe marginea evoluției planetei și a umanității.
Suntem pe o planetă mult prea mică și suntem prizonierii zilei de astăzi.
S-au adunat laolaltă mult prea multe contradicții și evoluții ca să putem să le vedem în ansamblul lor.
Războaie, pandemii, climă.
Suntem într-o lume în criză puternică și foarte periculoasă și suntem copleșiți.
Este o lume pe marginea prăpastiei.
– Cine ne poate salva.
Știți că există mitul Salvatorului.
– Și aici e același răspuns: nu știu.
Și nimeni nu știe.
Dar sunt falși salvatori mereu.
Problema este că uneori ne luăm după aceștia.
– Avem naționaliștii, extremiștii noștri.
– Când lucrurile nu merg bine apare fiara naționalistă.
Clima n-o să-i ierte nici pe ei.
Ei le știu pe toate, știm asta.
Vedeți, istoria nu iartă pe nimeni, dacă la asta se adaugă și greșeli umane, atunci lucrurile alunecă iremediabil pe o pantă greșită.
Suntem pe marginea prăpastiei, nu ne trebuie astfel de alegeri proaste sau greșeli umane.
Nu-nțelegem ce ni se întâmplă.
Și astfel de naționaliști bântuie peste tot în chip de salvatori.
Nu sunt.
– Contează omul politic român, contează alegerile din România?- Contează alegerile, dar nu vedeți cât de mici devin ele în raport cu marile dereglări planetare? Ce mai contează ce se întâmplă în România? Bun, mai contează, pentru noi.
Dar suntem prea mici pentru marile probleme globale.
Și ar conta cu adevărat, poate, dacă am avea oameni capabili să gândească global, să înțeleagă ce se întâmplă în România și pe Planetă.
– Are sens să investim încredere în oamenii pe care-i avem?- Trebuie să ne facem datoria de cetățeni conștienți, până la sfârșit.
România nu va putea să se izoleze de ceea ce se întâmplă pe Planetă.
Și clasa politică nu este pe măsura momentului.
Avem niște elite politice de calitate îndoielnică.
Aici suntem.
Avem, repet, războaie, pandemii, conflicte, încălzire globală toate și-au dat rendez-vous.
Vedeți vreun politician român să poată vorbi măcar despre toate acestea? Să sperăm că nu am dreptate, dar cred că trecem prin cea mai periculoasă perioadă din toată istoria omenirii.
Planeta se clatină îngrozitor.
Planeta dă semne de nervozitate.
– Domnule Lucian Boia, suntem liberi, nu?, inclusiv să luăm decizii bune.
– Știți care e paradoxul? Istoria o fac oamenii, dar ei nu au un control asupra istoriei.
Degeaba au făcut-o ei, istoria combină diverși factori neținând seama de mai știu eu ce politician român sau de Putin sau de Netanyahu.
Noi facem istoria, dar ea, odată intrată în combinații letale, o ia razna.
Omul nu are niciun control.
Asta nu înseamnă, repet, că nu trebuie să ne facem datoria până la capăt, vorbeați de alegeri, de implicarea în politici publice.
Lumea este dereglată, dar noi nu trebuie să abandonăm spiritul civic.
Să sperăm că vom ieși din acest impas global, că vom face o civilizație mai echilibrată, mai eficientă.
– Mitul democrației?- Dă tot mai multe rateuri.
Și avem o împărțire, ca pe vremea lui Marx, ca pe vremea primei revoluții industriale, o fragmentare socială supărătoare și periculoasă, între cei săraci și cei bogați.
Și aici frontierele nu mai contează, lumea e prea mică, trăim în cartierele unui mare oraș planetar.
Ce se întâmplă unora o să-i atingă foarte dureros și pe ceilalți.
– De ce bogații nu ne dau și nouă săracilor?- Păi, revenim la ecuația inițială, avem acces la informație, dar trecem prin ea și fiecare funcționează pe propriul interes sau de grup.
Astfel de epoci duc la un egoism accentuat.
Sunt o groază de evoluții care merg în voia lor.
Nu e momentul să privim, egoist și naționalist, spre propria noastră istorie.
E o singură istorie acum și ne-o dovedește nu doar comunicarea și economia, ci și clima.
Până nu de mult erau frontierele vizibile, acum totul e la un loc, nu te poți izola, cum vor naționaliștii.
Oricât de bogat ai fi nu te poți izola de mizeria care există pe această planetă.
„Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, Lucian Boia s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul.
Istoria între adevăr şi ficţiune) şi la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie).
A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului, a Franţei şi a Germaniei.
În 1997, lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.
” (Prezentarea lui Lucian Boia pe Humanitas.
ro)
