Există multe controverse cu privire la modalitățile adecvate de a disciplina un copil, părinții fiind adesea confuzi când vine vorba de metodele eficiente.
Specialiștii sunt însă de acord asupra faptului că este nevoie ca părinții să pună limite ferme pentru bunăstarea emoțională pe temen lung a celor mici.
Specialiști din cadrul Societății Canadiene de Pediatrie spun că fundamentul unei discipline eficiente este respectul, iar copilul ar trebui să fie capabil să respecte autoritatea părintelui și, de asemenea, drepturile celorlalți.
Scopul disciplinei eficiente este de a promova un comportament acceptabil și adecvat la copil și de a crește adulți maturi emoțional.
O persoană disciplinată este capabilă să amâne plăcerea, este atentă la nevoile celorlalți, este asertivă fără a fi agresivă sau ostilă și poate tolera disconfortul atunci când este necesar.
Deși există anumite tehnici de disciplină care sunt importante și utile pentru toți copiii mici, vârsta rămâne totuși un factor important atunci când vine vorba de strategiile folosite.
Și asta pentru că se ține cont de etapa de dezvoltare a copilului.
La vârsta de un an copilul este curios, energic și mobil.
Începe să înțeleagă, dar nu neapărat și ce înseamnă „nu”.
Și nici că acel „nu” de ieri se aplică și experienței de azi.
El înca nu își dă seama că dacă răstoarnă o vază de sticlă aceasta se sparge.
Ce vrea să facă, vrea să facă acum.
Nu știe să aștepte și nu are un control asupra impulsurilor sale.
Părintele trebuie să aibă așteptări rezonabile de la copil, să-i demonstreze care este comportamentul adecvat dar să nu insiste asupra lui, să fie ferm (fără a exagera) dar pozitiv.
Tonul vocii și expresiile faciale sunt cele mai bune lecții.
Cea mai bună tactică de a depăși o criză a copilului nemulțumit că nu i se permite să facă ceva ce îl poate pune în pericol, este să i se distragă atenția.
Un copil de 2 ani începe să dea sens sentimentelor și face multe lucruri pentru a obține reacțiile celorlalți.
Descoperă însă și că nu va obține tot ce își dorește, și atunci poate avea frecvent crize de furie.
Rămâneți lângă copil până se liniștește, apoi direcționați-l spre un comportament pozitiv.
Deși un copil de 2 ani nu ar trebui pedepsit sau izolat, îl puteți scoate pentru scurt timp dintr-o situație pentru a-l ajuta să se calmeze.
Nu încercați să duceți cu el lupte pentru putere.
Spuneți-i ce așteptări aveți, dar fără a țipa.
Oferiți-i posibilitatea să aleagă.
Ajutați-l să înceapă să-și stăpânească sentimentele.
Dacă lovește, învațați-l să-și folosească cuvintele („Sunt supărat!”).
Explicați-i că „Nu lovim” pentru că „Lovirea doare”.
Părinții spun adesea copiilor „Nu face asta”.
Dr.
Kristin Carothers, psiholog clinician, a subliniat pentru Child Mind Institute că decât să i se interzică ceva pur si simplu, mai util este ca părintele să îi spună copilului ce își dorește ca acesta să facă.
„Copiii știu ce înseamnă nu, dar nu știu neaparăt ce să facă după ce li se spune nu, așa că este bine să aibă pregătită o alternativă”, a explicat specialistul.
Copilul începe să devină independent.
Chiar dacă acceptă să facă unele lucruri care îi sunt cerute, nu contați pe o cooperare consecventă.
La această vârstă are capacitatea de a înțelege că încălcarea regulilor are consecințe.
Crizele de furie încă pot fi prezente, dar începe să-și gestioneze mai bine frustrarea.
Când nu dă curs unei cereri, nu îl pedepsiți ci convingeți-l să o îndeplinească și răsplătiți-i efortul.
Capacitatea de concentrare a copilului de 4 ani este acum mai mare, prin urmare distragerea atenției devine mai dificilă.
Pe lângă asta, înclină să deformeze adevărul, fără a ști, însă, că minciuna este ceva greșit.
Este un comportament normal la vârsta aceasta, dar nu exclude obligația părintelui de a-l învăța ce este onestitatea și cât este de important să spună adevărul.
Atunci când copilul vorbește cu voce plângăcioasă pentru a vă convinge să îi îndepliniți o cerere, spuneți-i că nu îl ascultați dacă nu vorbește cu o voce normală.
Când o face, împliniți-i cererea dacă ea este rezonabilă.
Un copil de 5 ani este suficient de matur pentru a respecta regulile și a înțelege consecințele.
Cu toate acestea va încerca să depășească limitele doar pentru a-i testa pe părinți.
Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut, instructor certificat în disciplină pozitivă, atrage atentia ca este important pentru adulți să fie atenți să nu transforme creșterea copilului într-o luptă de putere a dinamicii dintre relațiile lor.
Acest lucru nu are nimic în comun cu bunăstarea copilului, ci cu procese relaționale nerezolvate.
La 5 ani copilul are un control mai bun asupra impulsurilor, dar atunci când totuși nu reușește să le controleze, apar crizele de furie cu trântit uși și chiar loviri.
Este ocazia de a-i lărgi viziunea, întrebându-l: „Ție ți-ar plăcea dacă cineva ți-ar face asta?” Explicați-i efectul comportamentului sau asupra celorlalți și de ce există reguli.
Răsplătiți fiecare sarcină pe care o duce la îndeplinire și stabiliți consecințe pentru comportamentele negative majore.
Folosiți limite pentru a sublinia autocontrolul.
De exemplu, setați alarma telefonului pentru a finaliza o activitate.
La această vârstă copilul are un autocontrol adecvat, dar are dificultăți în așteptarea recompenselor pe termen lung.
În schimb, daca îi vor fi oferite des pentru faptul că este cooperant, acest lucru îl va menține motivat.
Fiind la vârsta la care inevitabil apar conflictele cu alți copii și are tendința de a-și rezolva problemele prin forță, puteți preveni repetarea unei astfel de situații.
Discutați cu copilul, aflați de la el ce a simțit și de ce a procedat așa, și ajutați-l să găsească o altă soluție de rezolvare a problemei.
În ceea ce privește însușirea bunelor maniere, copilului trebuie să i se reamintească regulat cum trebuie să procedeze.
(„Salută-l pe prietenul tău.
”, „Pune mâna la gură când tușești.
”, „Nu vorbi cu mâncarea în gură.
”Deși este suficient de mare pentru a vă îndeplini așteptările, pe măsură ce devine conștient de modul în care se raportează la semenii săi, veți mai avea parte de suișuri și coborâșuri în ceea ce privește disciplina, trecând foarte ușor de la cooperare la dificultăți în a fi motivat.
La această vârstă copilul este sensibil la comentarii și predispus să vă răspundă.
Când comportamentul lui greșit este unul despre care ați mai discutat și el știe clar că este unul greșit, nu-i acordați atenție excesivă.
Pur și simplu administrați consecința.
În schimb, dacă este un comportament greșit pe care îl afișează pentru prima dată, discuția este un instrument excelent.
Vorbiți despre ce s-a întâmplat și de ce s-a întâmplat și stabiliți împreună care vor fi urmările dacă el se va repeta.
Și țineți-vă de cuvânt! Încercați și noi abordări.
Copiii cu vârsta cuprinsă între 8 și 10 ani răspund bine la opțiuni.
Dacă nu își face temele pentru că este prea ocupat cu alte activități, lăsați-l să aleagă pe care să le păstreze și la care să renunțe.
Subliniați consecințele și remediați.
Dacă nu își pune hainele în coșul pentru rufe, nu le spălați.
Dacă pierde jucăria unui prieten, puneți-l să o înlocuiască.
Dacă rănește un coleg de clasă, insistați să-și ceară scuze.
Acest lucru îl va ajuta să-și dezvolte simțul responsabilității.
Este o etapă plină de transformări și provocări, atât pentru copii, cât și pentru părinți.
În această perioadă copiii își dezvoltă identitatea, își doresc mai multă independență și încep să se confrunte cu presiuni sociale și academice crescute.
Strategiile eficiente pentru a disciplina un preadolescent sunt stabilirea de reguli clare, explicite, și aplicarea lor în mod consecvent.
Incoerența poate duce la confuzie și comportamente neadecvate.
Permiteți preadolescentului să experimenteze consecințele acțiunilor sale, pentru că acest lucru îl ajută să înțeleagă impactul deciziilor sale.
Stabiliți consecințe logice, direct legate de comportamentul neadecvat.
De exemplu, nu se va putea întâlni cu prietenii până nu-și face temele.
Încurajați folosirea unor instrumente de planificare, cum ar fi agendele sau aplicațiile de organizare, care să-l ajute să-și gestioneze eficient timpul și sarcinile.
Recompensați comportamentele pozitive și eforturile preadolescentului.
Laudele și recunoașterea contribuie la consolidarea comportamentului pozitiv dorit.
Ajutați-l pe preadolescent să-și identifice și să-și gestioneze emoțiile.
Discutați despre cum își poate gestiona stresul, furia și frustrarea într-un mod constructiv.
Învățați împreună tehnici de calmare, cum ar fi respirația profundă sau meditația, care pot fi utile în situațiile de stres.
Arătați-i cum se rezolvă eficient conflictele și cum pot fi gestionate diferențele de opinie într-un mod respectuos.
Disciplinarea unui adolescent poate fi o provocare majoră.
Această perioadă a vieții este caracterizată de schimbări hormonale, de căutarea identității și dorința de independență, ceea ce poate duce la conflicte și comportamente dificile.
Vestea bună este că această criză a adolescenței este semn de normalitate și are o durată limitată în timp.
Potrivit psihologului Meri Pițigoi, comportamentul lui are legătură cu dezvoltarea creierului în această perioadă, mai exact cu zonele cognitive care evoluează în perioada adolescenței.
Cu toate aceste neajunsuri, există metode eficiente de disciplinare care pot ajuta la gestionarea comportamentului adolescentului într-un mod constructiv și respectuos.
Conflictele sunt inevitabile, dar modul în care sunt gestionate poate face o diferență majoră.
Încercați să vă păstrați calmul și să abordați conflictele cu respect și empatie.
Evitați criticile personale și concentrați-vă pe comportament, nu pe caracterul adolescentului.
Încurajați rezolvarea problemelor într-un mod constructiv și respectuos.
Este important ca adolescentul să știe exact ce se așteaptă de la el.
Stabiliți reguli clare și discutați-le împreună.
Fiecare regulă ar trebui să fie însoțită de explicații privind motivele din spatele ei și de consecințele nerespectării ei.
Consistența în aplicarea acestor reguli este crucială pentru a evita confuzia și pentru a întări înțelegerea și respectarea lor.
Ascultați-l activ și încercați să înțelegeți perspectivele și sentimentele lui.
Fiți deschiși la dialog și încurajați-l să-și exprime gândurile și emoțiile.
Consecințele logice sunt o metodă eficientă de disciplinare deoarece îl ajută pe adolescent să înțeleagă legătura dintre comportamentele lui și rezultatele acestora.
Este important ca aceste consecințe să fie directe, imediate și relevante pentru comportamentul în cauză.
Adolescenții învață foarte mult prin observarea comportamentului adulților din jurul lor.
Fiți un model pozitiv și arătați prin propriul exemplu cum să gestionați stresul, cum să comunicați eficient și cum să rezolvați conflictele.
Aceasta va avea un impact major asupra modului în care va reacționa în situații similare.
Recunoașterea și recompensarea comportamentului pozitiv este o metodă bună de a încuraja adolescentul să continue să se comporte corespunzător.
Recompensele nu trebuie să fie neapărat materiale; pot fi și recunoașteri verbale, timp petrecut împreună sau alte privilegii speciale.
Important este ca el să se simtă apreciat și motivat să-și mențină comportamentul bun.
Implicați adolescentul în procesul de stabilire a regulilor și a consecințelor.
Întrebați-l ce crede el că ar fi corect și discutați opțiunile împreună.
Aceasta nu doar că îi dă un sentiment de responsabilitate, dar îl și ajută să înțeleagă mai bine raționamentul din spatele deciziilor părinților.
Sursa foto: Dreamstime.
com
