Uniunea Europeană a recunoscut marți că se află într-o „situație dificilă” după ce un consorțiu de presă a relatat că Tunisia, Maroc și Mauritania au abandonat migranți în deșert cu ajutorul direct al fondurilor europene, informează AFP.
„Aceasta este o situație dificilă.
Este o situație care evoluează rapid și vom continua să lucrăm la ea”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Eric Mamer.
Răspunsul acestuia a venit după investigația publicată de Lighthouse Reports în colaborare cu importante instituții de presă precum Le Monde și The Washington Post.
„Europa susține, finanțează și este direct implicată în operațiuni clandestine în țările din Africa de Nord pentru a abandona anual zeci de mii de persoane de culoare în deșert sau în zone îndepărtate pentru a le împiedica să vină în UE”, scriu jurnaliștii care au realizat investigația.
Ancheta de presă descrie un „sistem de strămutare în masă” care a fost „gestionat datorită banilor, vehiculelor, echipamentelor, serviciilor de informații și forțelor de securitate furnizate de UE și de țările europene”.
Conform investigației, refugiații și migranții din Maroc, Mauritania și Tunisia sunt „arestați pe baza culorii pielii, urcați în autobuze și duși în mijlocul pustietății, adesea în zone deșertice aride”, fără apă sau hrană.
Alți migranți ar fi fost duși în zonele de frontieră unde ar fi fost „vânduți de autorități traficanților de persoane și bandelor care îi torturează pentru răscumpărare”.
Blocul celor 27 de state a încheiat acorduri de cooperare cu cele trei țări menționate, înțelegerile incluzând finanțare explicită pentru a le spori capacitatea de a reduce migrația ilegală către Europa.
În cadrul acestor acorduri de cooperare, Bruxellesul a alocat 150 de milioane de euro (aproximativ 160 de milioane de dolari) Tunisiei, 210 milioane de euro Mauritaniei și 624 de milioane de euro Marocului.
Eforturile UE de a ajuta țările africane să oprească fluxurile de migrație peste Marea Mediterană merg mână în mână cu o revizuire recent convenită a normelor de azil ale blocului comunitar.
Acestea vor înăspri securitatea la frontierele UE și vor accelera expulzarea solicitanților de azil care nu au reușit să obțină acordul de a rămâne.
Lighthouse Reports a precizat că a intervievat peste 50 de migranți de culoare – toți din Africa Subsahariană și din Africa de Vest – care au fost expulzați din cele trei țări nord-africane.
Mărturiile lor, inclusiv înregistrări video și fotografii, „ne-au ajutat să recunoaștem natura sistematică și rasială a practicilor”, precum și strângerea de dovezi, au mai scris jurnaliștii care au realizat investigația.
Publicațiile citează oficiali europeni, a căror identitate nu a fost dezvăluită, care au negat faptul că fondurile UE au fost folosite pentru a încălca drepturile migranților.
Dar consorțiul de presă a precizat că două surse din UE au recunoscut că este „imposibil” să se explice pe deplin modul în care a fost utilizată finanțarea oferită de Bruxelles.
Purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Ana Pisonero, a declarat: „Uneori, situația este dificilă în țările noastre partenere.
.
.
(dar acestea) rămân state suverane și continuă să dețină controlul asupra forțelor lor naționale”.
Pisonero a precizat că UE a monitorizat programele pentru care a oferit finanțare și a luat act de angajamentele țărilor partenere de a respecta dreptul internațional și drepturile omului.
Cincisprezece ţări membre ale Uniunii Europene, în frunte cu Danemarca şi Cehia şi cărora li s-a alăturat şi România, au cerut săptămâna trecută „noi soluţii” pentru a-i transfera mai uşor pe migranţii în ţări din afara UE, inclusiv în timpul operaţiunilor de salvare pe mare.
Cele 15 ţări, între care Italia şi Grecia, însă nu şi Ungaria, vor să meargă mai departe decât pactul privind migraţia adoptat recent de UE, notează Agerpres.
Ele cer Comisiei Europene „să identifice, să dezvolte şi să propună noi mijloace şi noi soluţii pentru prevenirea imigraţiei ilegale în Europa”, potrivit acestei scrisori consultate de AFP.
Prin urmare, ele cer mecanisme care să permită „detectarea, interceptarea şi, în caz de primejdie, salvarea migranţilor pe mare şi aducerea acestora într-un loc sigur într-o ţară parteneră din afara UE, unde se pot găsi soluţii de durată pentru aceşti migranţi”.
Cele 15 ţări semnatare sunt Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Estonia, Grecia, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Malta, Ţările de Jos, Austria, Polonia şi România.
Ele fac referire, de asemenea, la acordul pe care Italia l-a încheiat recent cu Albania pentru a trimite migranţii salvaţi în apele italiene în această ţară candidată la aderarea la UE, astfel încât cererile lor de azil să poată fi procesate acolo.
Cele 15 ţări sugerează totodată posibilitatea de a transfera mai uşor solicitanţii de azil în ţări terţe, astfel încât cererile lor să poate fi analizate acolo.
Legea europeană prevede că un imigrant care soseşte în UE poate fi trimis într-o ţară din afara blocului comunitar unde ar putea solicita azil, cu condiţia să aibă o legatură suficientă cu această ţară terţă, ceea ce exclude în acest stadiu un model de tip Marea Britanie/Rwanda.
„Aplicarea conceptului de «ţară terţă sigură» în dreptul european privind azilul trebuie reevaluată”, au scris ţările semnatare.
Într-o manieră mai generală, aceste ţări doresc creşterea numărului acordurilor cu ţări terţe situate de-a lungul rutelor migratorii, dând ca exemplu parteneriate deja încheiate, precum cel cu Turcia în cazul refugiaţilor sirieni în 2016.
„Încurajăm stabilirea de parteneriate cuprinzătoare, reciproc avantajoase şi durabile cu ţările partenere cheie de-a lungul rutelor migratorii”, au mai scris cele 15 ţări semnatare.
Pe 14 mai, țările UE au dat undă verde pentru ampla reformă a politicii europene privind migraţia, care înăspreşte controalele asupra sosirilor la frontierele blocului comunitar şi stabileşte un sistem de solidaritate între statele membre.
În cadrul unei reuniuni care a avut loc la Bruxelles, miniştrii europeni au adoptat în mod oficial cele zece acte legislative care alcătuiesc Pactul privind migraţia şi azilul, acesta urmând să se aplice, în esenţă, în 2026.
Totuşi, Ungaria şi Polonia au votat împotriva întregului pachet, iar ţări precum Austria şi Slovenia s-au opus anumitor părţi.
Noul pachet de legi este produsul mai multor ani de dezbateri aprinse şi a fost criticat atât de cei care doresc să reducă imigraţia, cât şi de activiştii care vor să faciliteze intrarea persoanelor în UE.
Statele membre vor avea la dispoziţie doi ani pentru a stabili proceduri la frontieră pentru a reţine anumite tipuri de solicitanţi de azil în timp ce aceştia sunt verificaţi şi pentru a-i trimite înapoi pe cei care nu îndeplinesc condiţiile necesare.
Ţările care sunt copleşite de cereri vor putea cere trimiterea solicitanţilor în alte ţări ale UE.
