Un studiu recent care a analizat diferențele cognitive dintre tineri și adulții în vârstă (de peste 60 de ani) a scos la iveală concluzii surprinzătoare.
Deși se presupune adesea că tinerii sunt mai inteligenți, noua cercetare sugerează că aceste discrepanțe cognitive între generații se reduc odată cu trecerea timpului.
Testele de inteligență, precum IQ-ul, oferă o perspectivă limitată asupra inteligenței, iar alte modalități de evaluare, cum ar fi performanțele în diverse domenii, arată că diferențele dintre tineri și adulții în vârstă se estompează pe măsură ce trec anii.
Studiularată că adulții în vârstă de astăzi sunt mai capabili din punct de vedere cognitiv decât generațiile anterioare, datorită unor factori precum educația și sănătatea.
Aceste constatări au implicații importante, inclusiv revizuirea definițiilor demenței și reevaluarea percepțiilor despre îmbătrânire.
Inteligența este o capacitate complexă și multifactorială care implică abilitatea de a învăța, de a rezolva probleme, de a gândi abstract, de adaptare la medii noi și de a utiliza cunoștințele în mod eficient pentru a obține rezultatele dorite.
Există mai multe teorii despre ce reprezintă inteligența și cum poate fi definită, iar măsurarea ei a fost subiectul unor dezbateri extinse în domeniul psihologiei.
Una dintre cele mai cunoscute modalități de măsurare a inteligenței sunt testele de coeficient de inteligență (IQ).
Acestea se bazează adesea pe evaluarea abilităților cognitive cum ar fi raționamentul verbal și non-verbal, memoria, abilitățile matematice și lingvistice.
Totuși, IQ-ul este doar o măsură a unor aspecte ale inteligenței și poate să nu cuprindă în totalitate gama completă a abilităților cognitive sau a altor aspecte ale inteligenței, cum ar fi creativitatea sau înțelegerea socială.
Alte modalități de măsurare a inteligenței includ evaluările de performanță în diferite domenii, cum ar fi succesul academic, performanța la locul de muncă sau realizările în viață.
În plus, există cercetări care explorează concepte precum inteligența emoțională și inteligența socială, care se referă la abilitățile de a gestiona emoțiile și relațiile interpersonale.
Adesea, se presupune că tinerii sunt mai inteligenți sau cel puțin mai rapizi în gândire decât persoanele mai în vârstă.
De exemplu, este bine cunoscut faptul că mulți oameni de știință, în special matematicieni, realizează cele mai importante lucrări în tinerețe.
Cu toate acestea, o cercetare recentă, publicată în Developmental Review, indică faptul că diferențele cognitive dintre tineri și vârstnici se micșorează în timp.
Acest aspect este deosebit de relevant, deoarece stereotipurile privind inteligența persoanelor de 60 de ani sau mai în vârstă pot fi dezavantajoase – atât în context profesional, cât și în alte aspecte ale vieții.
Îmbătrânirea cognitivă este frecvent evaluată comparând adulții tineri, cu vârste între 18 și 30 de ani, cu adulții mai în vârstă, de peste 65 de ani.
Adulții mai în vârstă tind să aibă performanțe mai slabe la sarcini precum memoria, abilitățile spațiale și viteza de procesare, care sunt componente esențiale ale testelor IQ.
Cu toate acestea, există și sarcini la care persoanele mai în vârstă excelează în comparație cu tinerii, cum ar fi înțelegerea lecturii și vocabularul.
Declinul cognitiv este cauzat de un proces numit îmbătrânire cognitivă, care afectează pe toată lumea.
Surprinzător este faptul că deficitele cognitive legate de vârstă debutează foarte devreme în viața adultă, cu declinuri măsurabile începând de la vârsta de 25 de ani.
Adesea, aceste efecte devin evidente doar la vârste înaintate.
Se remarcă frecvent că oamenii se confruntă cu situații precum dificultăți în amintirea numelor și probleme de condus noaptea.
Uneori, comparația între adulții tineri și adulții mai în vârstă poate fi înșelătoare.
Cele două generații au crescut în perioade diferite, cu acces la niveluri diferite de educație, sănătate și nutriție.
În contextul României, diferențele de inteligență dintre tineri și adulții mai în vârstă sunt influențate de experiențele istorice și sociale.
Adulții mai în vârstă din România au trăit și crescut în perioada comunistă, unde accesul la informație era strict controlat și cenzurat.
Regimul comunist a limitat accesul la literatură, știință și alte forme de cunoaștere, restricționând astfel dezvoltarea intelectuală într-un mediu închis și controlat.
Tinerii, în schimb, au beneficiat de acces nelimitat la informații, în mare parte datorită internetului.
Acest acces extins la cunoștințe și resurse educaționale a permis tinerilor să dezvolte abilități cognitive într-un ritm accelerat, având la dispoziție o varietate de surse de învățare și o conectivitate globală fără precedent.
Astfel, avantajul inițial al generațiilor mai tinere în ceea ce privește accesul la informație și educație mai bună explică o parte din diferențele cognitive observate între tineri și adulții mai în vârstă.
Multe cercetări existente arată că IQ-ul a crescut la nivel global pe parcursul secolului XX.
Acest lucru înseamnă că generațiile născute mai târziu sunt mai capabile din punct de vedere cognitiv decât cele născute mai devreme.
În prezent, există tot mai multe dovezi care arată că ritmul de creștere al IQ-ului se stabilizează, astfel încât, în ultimele două decenii, adulții tineri nu au o performanță cognitivă superioară față de cei născuți puțin mai devreme.
Împreună, acești factori ar putea explica rezultatul actual, și anume că diferențele cognitive între adulții tineri și cei mai în vârstă se diminuează în timp.
Începutul cercetării a fost marcat de observarea unor rezultate neașteptate în laborator.
Oamenii de știință au constatat că, de multe ori, diferențele de vârstă pe care le obțineau între adulții tineri și cei mai în vârstă erau mai mici sau absente, comparativ cu cercetările anterioare de la începutul anilor 2000.
Această descoperire a fost punctul de plecare al unei analize a tendințelor diferențelor de vârstă în literatura psihologică, acoperind date din anii 1960 până în prezent.
Informațiile au fost organizate grafic în funcție de anul publicării, evidențiind o diminuare a diferențelor de vârstă în ultimele șase decenii.
Studiul a analizat, de asemenea, dacă îmbunătățirile abilităților cognitive, observate în mod general, se aplică și adulților mai în vârstă în mod specific.
Datele de laborator, colectate pe parcursul a șapte ani, au indicat că adulții mai în vârstă au înregistrat îmbunătățiri în viteza de procesare și scorurile de vocabular, în timp ce adulții tineri au atins un platou și nu au mai progresat la fel de mult pe parcursul fiecărei cohorte.
„Am constatat că fiecare cohortă de adulți tineri performa într-o măsură similară pe parcursul acestei perioade de șapte ani, dar adulții mai în vârstă arătau îmbunătățiri atât în viteza de procesare, cât și în scorurile de vocabular.
Cred că adulții mai în vârstă de astăzi beneficiază de mulți dintre factorii care anterior se aplicau mai ales tinerilor.
De exemplu, numărul copiilor care au mers la școală a crescut semnificativ în anii 1960 – cu un sistem mai similar cu cel de astăzi decât cel de la începutul secolului XX.
Acest lucru se reflectă în scorurile crescute ale acelei cohorte astăzi, acum când sunt adulți mai în vârstă.
În același timp, adulții tineri au atins un plafon și nu se mai îmbunătățesc la fel de mult cu fiecare cohortă,” au precizat autorii studiului.
Nu este complet clar de ce generațiile tinere au încetat să se dezvolte din punct de vedere cognitiv.
Unele cercetări au explorat vârsta maternă, sănătatea mentală și chiar tendințele evolutive.
Cercetătorii susțin că există pur și simplu un platou natural – o limită în ceea ce privește cât de mult poate fi îmbunătățită performanța cognitivă de factori precum educația, nutriția și sănătatea.
Aceste date au implicații importante pentru cercetarea demenței.
De exemplu, astăzi este posibil ca un adult în vârstă aflat în stadiile incipiente ale demenței să treacă un test de demență care a fost proiectat acum 20 sau 30 de ani pentru populația de atunci.
Prin urmare, adulții mai în vârstă performează mai bine, în general, decât generațiile anterioare, așadar ar putea fi necesară revizuirea definițiilor demenței care depind de nivelul așteptat de abilitate al unei persoane.
De asemenea, cercetătorii subliniază că ar trebui reconsiderată percepția asupra îmbătrânirii și că ne putem aștepta să fim mai capabili cognitiv decât bunicii noștri când vom ajunge la vârsta lor.
Sursa foto: Dreamstime.
com
