De 30 de ani, România pare prinsă în „meandrele concretului”.
Formularea folosită de Ion Iliescu în 1996 nu a ajuns doar o emblemă pentru arta limbajului de lemn, ci s-a dovedit o profeție, măcar dintr-un punct de vedere: măsurile economice, care s-au dovedit de multe ori niște greșeli.
Scufundată într-o beție de cuvinte și scris în dodii de către majoritatea politicienilor care au ajuns să administreze țara, problema nu au fost atât vorbele.
Ci faptul că, uneori, cuvintele au fost urmate de fapte care au lovit dezvoltarea economică a țării.
Ce măsuri economice catastrofale au luat politicienii români și care au fost bune, dar s-au pierdut în noianul de cuvinte și decizii golite de sens și conținut? Panorama a căutat răspunsuri la mai mulți experți, pentru a desluși o imagine la nivel macro a ultimilor 30 și ceva de ani ai României.
Clișeul că reclama este sufletul comerțului nu e doar o vorbă în vânt.
De-a lungul ultimilor 30 de ani, privind în jur nu la mari puteri economice occidentale, ci la foștii noștri confrați din blocul comunist, iese în evidență un lucru: România nu a știut să se promoveze, să se vândă în lume, iar atunci când a făcut-o, a făcut-o prost, ba chiar păgubos – atât ca imagine, cât și ca business, în cazul marilor privatizări.
„Cred că răspunsul trebuie dat în contextul concurenței cu țările din Europa Centrală și de Est, foste socialiste, alte comparații fiind mai puțin relevante.
Mi se pare important să ne uităm unde este fiecare dintre aceste state la mai bine de 30 de ani de la căderea cortinei de fier și unde ne-am fi putut afla noi, dacă luam cele mai bune decizii.
Dacă ne uităm la aspectele negative ale politicii economice a României din ultimii 30 de ani, primul și poate cel mai important este lipsa marketingului de țară, a unei strategii coerente de promovare, cu implicații asupra economiei la toate nivelurile”, spune pentru Panorama, Mihnea Șerbănescu, general manager al Cushman&Wakefield Echinox.
Citește continuarea pe Panorama.
ro.
