Termenul „masculinitate toxică” indică o versiune a masculinității care este nesănătoasă pentru bărbații și băieții care se conformează acesteia și dăunătoare pentru cei din jurul lor, potrivit experților Anxiety&Depression Association of America.
În urmă cu aproape patru decenii, Edward H.
Thompson Jr.
și Joseph Pleck, ambii profesori emeriți, enumerau într-un articol științific trăsăturile masculinității.
Potrivit celor doi, așteptările societății de la un bărbat sunt ca acesta să fie puternic din punct de vedere fizic, dur din punct de vedere emoțional și agresiv comportamental, să respingă orice este considerat „feminin” (exprimarea emoțiilor sau acceptarea ajutorului), să fie competitiv și dominant pentru a avea statut social și financiar și pentru a câștiga respectul celor din jur.
În ultimii zece ani, însă, cercetătorii au denumit acest model de „macho man” ca fiind un model de „masculinitate toxică”.
De ce toxică? În primul rând pentru că ea contribuie la inegalitățile de gen care dezavantajează femeile și privilegiază bărbații și pentru că modelează comportamente sexiste și patriarhale, inclusiv tratamentul abuziv sau violent al femeilor.
În al doilea rând, masculinitatea toxică este dăunătoare chiar pentru bărbați și băieți, deoarece constrâng sănătatea lor fizică și emoțională și relațiile cu femeile, cu alți bărbați și cu copiii.
Din punct de vedere academic, masculinitatea toxică este modul în care bărbații sunt antrenați cultural și presați social să se comporte.
Cele trei așa-zise „calități” de bază sunt duritatea, anti-feminitatea și puterea.
Ele variază în exprimare de la persoană la persoană, dar toate se combină pentru a crea sentimentul de „bărbăție”.
Bineînțeles, unele dintre aceste trăsături pot fi atribuite impulsurilor naturale cum sunt ambiția și apetitul pentru aventură sau trăsăturilor de caracter comune băieților și bărbaților.
Însă atunci când un astfel de comportament încalcă drepturile și libertățile celorlalți, devine o problemă.
La fel, o problemă este și atunci când un bărbat este forțat să adopte acest tip de comportament pentru a se potrivi modelului de masculinitate la care se așteaptă societatea.
Presiunea de a-i determina să corespundă acestui șablon masculin le poate aduce bărbaților o mulțime de dezavantaje.
Cel mai clasic exemplu este cel al băieților cărora li se spune că nu au voie să plângă atunci când se confruntă cu provocări sau atunci când se rănesc.
Suprimarea emoției va pune bazele rușinii atunci când apar sentimente „interzise”, pentru că băiețelului i s-a indus credința că furia este singura emoție masculină acceptabilă.
(Unii oameni văd emoția sau vulnerabilitatea ca fiind „nebărbătești”.
.
.
) În timp, aceast „Fii puternic!” se transformă într-o lipsă de empatie față de ceilalți.
În plus, atunci când copilul nu este învățat să-și gestioneze în mod corespunzător sentimentele, riscul de a dezvolta anxietate este foarte mare.
Un alt mare deserviciu pe care masculinitatea toxică îl face bărbatului este acela al refuzului de a primi tratament atunci când are probleme de natură fizică sau emoțională.
Ignorarea durerii și forțarea limitelor, fie că este vorba de muncă sau de exerciții fizice, poate provoca sănătății daune și mai mari, iar suprimarea problemelor de sănătate mintală, cum ar fi depresia, traumele și anxietatea, poate agrava simptomele și poate precipita izolarea, pierderea locului de muncă sau a prietenilor și chiar sinuciderea.
Un alt aspect negativ îl reprezintă faptul ca masculinitatea toxică presupune și încurajează bărbații să adopte un stil de viață nesănătos, să practice sporturi periculoase, să se angajeze în comportamente riscante, să aibă o dietă nesănătoasă, și sunt încurajați să consume excesiv alcool și chiar droguri.
În plus, de la un „bărbat adevărat” se așteaptă să nu ceară și accepte ajutor, pentru că acest lucru ar putea demonstra fragilitate și, astfel, el va deveni ridicol.
Modelul acesta de masculinitate toxică impune bărbaților să exercite o dominație asupra vieții lor romantice, profesionale și sociale, suprimând pe oricine nu le acceptă tipologia și pretinzand loialitate și respect necâștigat.
Conflictul domestic și social care rezultă, inclusiv potențiala agresiune față de cei din jur, poate duce la consecințe personale, profesionale și juridice grave.
Poate fi modificat felul în care este „trăită” masculinitatea astfel încât bărbatul să nu își facă rău sieși, celor dragi și comunității? Cu siguranță.
Doar că modificarea totală a unei culturi patriarhale a masculinității toxice nu se poate întâmpla peste noapte.
Și că este importantă și necesară o educare cu privire la atitudinile față de conceptul de masculinitate.
Redefinește-ți notiunea de „a fi bărbat”, recomandă specialiștii Anxiety&Depression Association of America.
Cu asta începe trecerea dincolo de masculinitatea toxică.
Nu cum se așteaptă societatea să fii ca să te considere „bărbat adevărat” este important! Fiecare persoană trebuie să găsească o definiție sănătoasă a propriei individualități și să lucreze pentru a o atinge.
Sursa foto: Dreamstime.
com
