Bucureștiul este dintotdeauna un oraș al contrastelor, chiar dacă trecerea timpului le-a mai atenuat.
Acum mai bine de un secol și jumătate, Calea Victoriei era împânzită de locuințele somptuoase ale celor mai importanți și înstăriți locuitori ai Capitalei.
Dar la mică distanță se afla și o mahala dintre cele mai dărăpănate și cea mai periculoasă din tot orașul, unde bucureștenii știau să nu meargă pentru că nu au decât de pierdut.
Numele ei, total autoexplicativ, era Mahalaua Dracului.
Se întindea între Spitalul Filantropia şi actualul bulevard Banu Manta (pe vremuri, aici era marginea de nord-vest a orașului) și aici își stabiliseră „cartierul general” cei mai temuți răufăcători ai orașului.
Cronicarii vremii îl socoteau un sinistru ungher al Bucureștiului.
Ilustrațiunea Română îl descrie, într-un articol din vara lui 1932, așa: „O mizerie indiscretă și lipsită de pudoare se oferea întreagă, în toată hidoșenia ei.
Pe ulițele înguste și desfundate – mărginite de case care îți inspiră neliniște, cu ochiurile ferestrelor lipite cu hârtii de toate culorile, cu ziduri leproase – se contopeau laolaltă în fumul prafului copii, gunoaie, câini, femei, oase, porci și stârvuri de animaleˮ.
Citește, pe B365.
ro, despre vechiul cartier rău famat, unde se găsea la un moment dat și o «școală de hoți», și nu de oricare, ci cu două specializări.
