În România, circumcizia – îndepărtarea chirurgicală a prepuțului, pielea care acoperă capătul penisului – se face doar din motive religioase.
Foarte rar se întâmplă ca circumcizia să fie recomandată din motive medicale la băieți.
Acest lucru se datorează faptului că alte tratamente, mai puțin invazive și mai puțin riscante, sunt disponibile.
Pe de altă parte, decalotarea – o practică mult mai întâlnită la noi, recomandată chiar de unii pediatri – nu ajută, ba chiar poate face mai mult rău.
Circumcizia este o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea pielii care acoperă capătul penisului.
Această piele se numește prepuț.
Intervenția chirurgicală se face cel mai adesea la una sau două zile după nașterea unui băiețel.
Circumcizia se poate face și la băieții mai mari, însă acest lucru poate fi mai complex.
Un băiat mai mare poate avea nevoie de anestezie generală în timpul procedurii.
În unele culturi, circumcizia este o practică religioasă sau o tradiție.
Se întâmplă cel mai frecvent în cultura evreiască și islamică.
În aceste culturi, se practică și circumcizia femeilor, care presupune tăierea totală sau parțială a clitorisului.
În România, circumcizia nou-născutului nu este necesară.
Este o procedură electivă, adică rămâne la decizia părinților.
Dincolo de aspectele personale, culturale și religioase asociate cu decizia de a face circumcizie, părinții se întreabă care este, din punct de vedere medical, vârsta optimă pentru a face această intervenție.
Circumcizia se poate face la orice vârstă, spun medicii.
Un studiu, însă, care a evaluat trei grupe de vârstă – sub 1 an (grupa 1), între 1 și 7 ani (grupa 2) și peste 7 ani (grupa 3) – a concluzionat că cea mai scurtă perioadă de recuperare post-anestezie, cele mai puține complicații post-anestezie, cel mai scurt timp până la externare și cel mai mic cost au fost observate la grupa 1 de vârstă, adică la copii sub vârsta de 1 an.
Studiileau concluzionat ca sugarii circumciși au un risc ușor mai mic de infecții ale tractului urinar în primul an după naștere.
Circumcizia în timpul perioadei neonatale (nou-născut) oferă, de asemenea, o anumita protecție împotriva cancerului de penis (o afecțiune foarte rară, chiar și la bărbații necircumciși).
Unele cercetări sugerează, de asemenea, o probabilitate redusă de a dezvolta boli cu transmitere sexuală și infecții cu HIV la bărbații circumciși și, eventual, un risc redus de cancer de col uterin la partenerele bărbaților circumciși.
Cu toate acestea, deși există beneficii medicale potențiale, datele nu sunt suficiente pentru a recomanda circumcizia de rutina.
Circumcizia poate include anumite riscuri, cum ar fi infecția și sângerarea.
Un procent mic de băieți circumciși dezvoltă o afecțiune numită stenoză meatală, în care deschiderea uretrei se îngustează.
Acest lucru poate provoca deviația fluxului urinar, efort la urinare sau, în cazuri extreme, infecții ale tractului urinar sau incapacitatea de a urina.
Unii băieți pot dezvolta complicații (aderențe balano-prepuțiale), care necesită o altă procedură pentru a fi rezolvată.
Cercetările sugerează că pot exista unele beneficii medicale pentru circumcizie.
Iată care ar fi:Următoarele condiții medicale care afectează penisul pot necesita o circumcizie:Am prezentat mai sus dezavantajele operației și chiar și riscurile acesteia.
Circumcizia a fost practicată ca ritual religios de mii de ani.
În Statele Unite, majoritatea copiilor de sex masculin sunt circumciși din motive religioase sau sociale.
Academia Americă de Pediatrie a explicat posibilele avantaje și a atras atenția asupra riscurilor acestei intervenții.
În prezent, decizia de circumcizie este a părinților.
Ținând cont de cele prezentate – riscuri și beneficii ale circumciziei – cel mai important argument împotriva alegerii acestei intervenții este preocuparea că îndepărtarea prepuțului poate reduce sensibilitatea vârfului penisului și poate reduce plăcerea sexuală pentru ambii parteneri mai târziu în viață.
Un studiu din 2013 a analizat senzațiile sexuale a 1.
059 de bărbați necircumciși și 310 bărbați circumciși și a raportat diferențe minore.
O parte a medicilor și alte studii susțin faptul că este o intervenție neesențială, care presupune riscuri și complicații.
O practică mult mai folosită în România este decalotarea forțată, pe care încă o practică mulți medici.
Decalotarea forțată expune un epiteliu imatur, pe de o parte, și traumatizat de procedură, pe de alta, favorizând, în acest fel, fimoza secundară, mult mai gravă.
Acesta este motivul pentru care Academia Americană de Pediatrie recomandă ca prepuțul „să nu fie niciodată retractat cu forța”, igiena organelor genitale ale băieților constând doar în spălare obișnuită.
Sursa foto:Dreamstime.
com
