Copiii care au stimă de sine se simt încrezători, sunt mândri de lucrurile pe care le pot face, își prețuiesc abilitățile și pe ei înșiși.
Sunt copii capabili să învețe din greșeli, să accepte noi provocări, să se apere, dar și să ceară ajutor atunci când au nevoie.
Stima de sine, încrederea în propria persoană, este ceea ce le protejează sănătatea mintală, acționând ca un tampon în situațiile de stres.
Copiii cu stimă de sine ridicată își cunosc punctele forte, resursele, atuurile, dar își acceptă și limitele și vulnerabilitățile.
Ei dezvoltă abilități superioare de a rezolva probleme, de a face față presiunilor celor din jur, de a rezolva conflicte, de a construi relații cu ceilalți, au așteptări realiste de la cei din jur, sunt echilibrați și optimiști, zâmbesc și se bucură de situațiile pe care le trăiesc, afirma psihoterapeutul Diana Stănculeanu.
În schimb, pentru copiii cu stimă de sine scăzută provocările de zi cu zi sunt surse majore de anxietate şi frustrare.
Cei care au o părere proastă despre ei înşişi vor întâmpina dificultăţi în rezolvarea problemelor inerente vieţii.
Dacă cedează auto-criticilor de genul „nu sunt bun” sau „nu sunt în stare să fac nimic cum trebuie”, copiii pot deveni pasivi, retraşi sau deprimaţi.
Confruntaţi cu o nouă provocare, răspunsul lor imediat va fi, cel mai probabil, „nu pot”.
Este stima de sine ceva cu care copilul se naște? Nu.
Stima de sine se construiește, așa cum se construiește un joc puzzle.
Iar artizanul acestei construcții este chiar părintele.
În principal părintele.
Iată cum, prin gesturi mici dar semnificative, un părinte poate cultiva în fiecare zi stima de sine a copilului:Copilul trebuie să știe, să vadă, să simtă că este iubit.
Acest lucru îi dă sentimentul de apartenență și de siguranță, sentiment care este crucial pentru viziunea despre el însuși.
Dragostea necondiționată a părintelui este baza tuturor relațiilor sănătoase și puternice pe care și le va forma mai târziu în viață.
Exprimați-vă dragostea în fiecare zi, cu orice ocazie sau fără nicio ocazie.
Îmbrățișați-vă copilul, faceți-vă timp pentru el, ascultați-l, fiți partenerii lui de joacă, fiți coechiperii și complicii lui.
A lăuda copilul pentru toate lucrurile bune pe care le face nu este neapărat singura și cea mai bună metodă de a-i construi stima de sine.
Îi va fi mai de folos dacă părintele va face un pas înapoi și îl va lăsa să facă propriile alegeri, să-și rezolve singur unele probleme și să-și asume riscuri.
O responsabilitate potrivită vârstei copilului îi dă acestuia sentimentul că are control asupra vieții lui, construindu-i încrederea în sine.
Laudă-l fără a exagera atunci când face lucrurile bine și apreciază-i efortul când nu îi ies chiar perfect.
Asigură-l în schimb că, în timp, va deveni din ce în ce mai bun.
Permite-i să fie din ce în ce mai independent.
A fi tot timpul în spatele lui, gata să intervii sau să faci lucrurile în locul lui, nu va face decât să-i submineze autonomia și să îi afecteze negativ stima de sine.
Pus în fața unei provocări, încurajează-l să-și susțină punctul de vedere până la capăt și să pună întrebări, înainte să intervii.
Este extraordinar de important să-ți faci timp pentru a-i oferi copilului toată atenția ta, pentru că în acest fel îi transmiți mesajul că este important și valoros.
Când îți vorbește menține contactul vizual cu el, ca să știe că îl asculți cu adevărat.
Dacă are ceva să-ți spună, oprește-te din ceea ce faci și ascultă-l, ca să știe că sentimentele și părerile lui contează.
Ajută-l să se simtă confortabil cu emoțiile lui, acceptându-i-le fără să le judeci.
În acest fel îi validezi sentimentele și îi arăți că prețuiești ce are el de spus.
Împărtășește-i sentimentele și emoțiile tale pentru a-l ajuta să câștige încredere în a le exprima pe ale lui, sfătuiesc experții de la Child Mind Institute.
Când copilul are un comportament greșit sau face ceva care te frustrează, asigură-te că separi comportamentul lui de el ca și persoană.
Da, poate că este greu să te stăpânești, să-ți ții nervii în frâu, dar TREBUIE să o faci.
Abține-te de la jigniri și insulte.
Mușcă-ți buzele și vorbește-i cu respect, pe un ton scăzut, prietenos, fără să țipi, fără să te răstești la el.
Comentariile negative ale părinților (ale adulților, în general), etichetele de genul „Ești prost”, „Ești nesimțit”, „Ești un leneș” și comparațiile nefavorabile cu alți copii, au un efect devastator asupra stimei de sine, potrivit positivepsychology.
com.
A construi stima de sine a copilului este una dintre datoriile tale de părinte.
Și chiar dacă uneori ți se pare că este un efort care necesită timp și răbdare, să ai permanent în minte gândul că ceea ce faci este să-ți pregătești copilul pentru succes în viață și pentru a face față provocărilor de tot felul.
Sursa foto: Dreamstime.
com
