Mulți părinți vor performanță de la copii: să fie buni la învățătură (de preferat la toate materiile!), să urce pe podium dacă mai fac și un sport, să vorbească fluent limba engleză sau să fie niște virtuozi ai instrumentului studiat.
A avea pretenții exagerate de la copil, a pune pe el o presiune mult prea mare, poate avea consecințe neașteptat de grave pe termen lung.
Cum păstrăm totuși un echilibru, explicăm mai jos.
Desigur, oricine își dorește să fie admirat pentru succesul pe care îl are, și chiar și societatea pune un preț mare pe performanță.
Dar oare laudele merită stresul emoțional al copilului? Erynn Macciomei, psiholog clinician la Spitalul Sharp Mesa Vista, spune că presiunea excesivă, pusă permanent pe copil, poate avea ca și consecințe negative anxietatea și depresia.
Specialistul este de părere că societatea ar trebui să înceteze să mai încurajeze burnout-ul ca indicator al realizării unei persoane din punct de vedere academic sau profesional, punând accentul pe echilibru.
De asemenea, în loc să creeze continuu motive de comparație și competiție, ar fi mai sănătos să promoveze o cultură a „suficientului”.
Obligați de părinți să studieze permanent și să fie cei mai buni, să aibă cele mai bune rezultate, să obțină burse și să aibă acces la cele mai bune școli, copiii.
.
.
nu mai pot fi copii.
Una este să ai de la copil așteptări realiste și să-l încurajezi, și alta este să pui pe el presiune în mod constant.
Când un copil ajunge să privească o notă care nu este cea maximă ca pe ceva ce îi va distruge viitorul sau eșecul la un concurs ca pe o catastrofă care îl face să se simtă un ratat, atunci este evident că avem de-a face cu consecințele negative ale presiunii puse pe el.
Părinții ar trebui să pună accentul pe efortul copilului, nu pe rezultat, să-i monitorizeze starea de spirit și să recunoască atunci când activitățile îi provoacă mai degrabă stres decât plăcere.
Când părintele observă rezistență din partea copilului, important este să-și analizeze motivele pentru care pune presiune pe el.
„Bine este ca părinţii să se întrebe dacă nu cumva dorinţa ca cel mic să facă anumite activităţi să nu fie de fapt o dorinţă de-a lor.
Cu atât mai mult cu cât de multe ori experienţa propriei copilării poate avea impact asupra modului în care ne purtăm cu copiii noştri.
Trebuie să vedem din timp astfel de greşeli şi să nu le mai facem“, afirmă medicul Harold S.
Koplewicz.
Este adevărat, există și cazuri în care nu părinții sunt cei care pun presiune pe copil, ci el însuși, lucru întâlnit în general la adolescenți.
Ei fac acest lucru fie pentru că sunt perfecționiști din fire, fie pentru că se tem de eșec sau de comparațiile care se fac între tineri.
Indiferent de unde provine presiunea, părinții ar trebui să urmărească semnele care arată că copiii lor se simt copleșiți.
Aceste semne pot include: Copiii care simt că sunt supuși unei presiuni extreme pentru a-i mulțumi pe părinți pot experimenta consecințe în mai multe domenii ale vieții lor, de la sănătatea mintală până la somn.
Iată doar câteva dintre consecințele punerii copiilor sub o presiune prea mare pentru a performa.
Copiii care simt că sunt sub presiune constantă pot experimenta, tot constant, anxietate.
De asemenea, prezintă un risc mai mare de a dezvolta depresie sau alte afecțiuni de sănătate mintală pe termen lung.
Cei care fac sport, sub presiunea performanței au tendința să își continue antrenamentele și activitatea competițională chiar dacă au suferit accidentări sau înainte de completa refacere dupa un astfel de eveniment.
Ignorarea durerii sau întoarcerea la antrenamente înainte ca o rană să se vindece ar putea duce la daune permanente.
Când accentul se pune mai degrabă pe rezultate decât pe învățare, copiii presați să aibă rezultate bune sunt predispuși să trișeze pentru a le obține.
Și pot face asta în multe moduri, de la a copia la examene până la a plăti pe cineva să facă o lucrare în locul lor.
Un copil căruia i s-a inoculat ideea că trebuie sa fie întotdeauna cel mai bun, este foarte probabil să nu vrea să participe atunci când simte că nu este bine pregătit.
Poate fi vorba despre o teză sau un examen, de o competiție sportivă sau artistică.
A pune presiune pe un copil pentru a excela, îi poate afecta stima de sine.
Stresul constant în ceea ce privește atingerea performanței interferează cu formarea identității lui și îl poate face să simtă că nu este suficient de bun.
Sau că nu va putea fi niciodată suficient de bun.
Copiii care simt o presiune constantă pentru a se descurca bine la școală s-ar putea să facă eforturi peste limitele lor, să învețe până noaptea târziu și să nu reușească să se odihnească așa cum ar trebui.
Acest lucru este profund dăunător sănătății, consecințele privării de somn fiind catastrofale pentru organism.
Impactul negativ al presiunii excesive puse pe copil se poate manifesta, potrivit psihoterapeutului și expertului în parenting Robi Ludwig, și în alte moduri.
Acesta poate avea coșmaruri, poate dezvolta tulburare obsesiv compulsivă, își poate smulge părul, poate apela la droguri sau își poate căuta prieteni printre copii/tineri cu rezultate slabe.
Sursa foto: Dreamstime.
com
