Indisponibilitatea emoțională se referă la incapacitatea unei persoane de a-și exprima sau gestiona propriile emoții.
Totodată, se referă și la dificultatea persistentă de a dezvolta conexiuni emoționale semnificative sau de a răspunde nevoilor emoționale ale altor persoane.
Indiferența, evitarea și detașarea sunt cele mai importante caracteristici ale indisponibilității emoționale.
Iată cum se comportă atât femeile, cât și bărbații indisponibili emoțional.
Fiecare individ este diferit și poate exprima indisponibilitate emoțională în felul său.
Pentru o persoană indisponibilă emoțional nu este confortabil să simtă sau să împărtășească propriile emoții cu ceilalți de teamă că ar părea vulnerabilă, ar fi expusă sau criticată, evitând astfel anumite subiecte sau situații care necesită exprimare emoțională.
Nu are disponibilitate și receptivitate pentru emoțiile altcuiva, cu atât mai puțin nu le poate valida.
Pare distantă, lipsită de afecțiune sau neinteresată.
Cei indisponibili emoțional pot fi excesiv de critici față de ei înșiși și față de ceilalți.
Sunt adesea cinici și negativi în ceea ce privește viața în general.
Au crize de anxietate și/sau depresie, dar de obicei necunoscute pentru că nu sunt atât de conștienți de sentimentele lor.
Anxietatea se referă la frică, iar frica este una dintre cauzele fundamentale ale indisponibilității emoționale: frica de intimitate, teama de a fi copleșit, frica de a fi rănit, frica de a fi judecat, frica irațională de moarte și teama de a fi expus.
Cei indisponibili emoțional au experimentat aproape întotdeauna sentimente de rușine toxică, sentimente de a nu fi suficienți de buni, sentimente de inadecvare sau pur și simplu sentimentul de a fi răi.
Există concepția greșită că numai bărbații prezintă semne de indisponibilitate emoțională sau că toți bărbații sunt indisponibili emoțional.
În realitate, atât femeile cât și bărbații pot fi indisponibili din punct de vedere emoțional.
Le este teamă să împărtășească orice tip de emoție sau le este greu să exprime în cuvinte ceea ce simt, așa că păstrează tăcerea și se comportă ca și cum nu ar simți nimic.
Ele sunt de obicei imprevizibile și greu de înțeles, deoarece sunt fie neclare, fie confuze cu privire la modul în care se simt cu adevărat.
Par că nu sunt interesate de ceilalți.
Dacă ajung să cunoască o persoană, simt că trebuie să împărtășească și ele cine sunt sau ceea ce le sperie și se comportă ca și când nu ar fi interesate să-i cunoască pe ceilalți.
Prin urmare, nu vorbesc niciodată despre trecutul lor, despre planurile de viitor, despre familie, prieteni sau despre munca lor.
Se definesc prin realizările lor pe care le folosesc adesea pentru distragerea atenției.
A fi performantă sau perfecționistă sunt toate modele de comportament acceptabile din punct de vedere cultural care pot fi utilizate cu ușurință pentru a crea distanță între ele și persoanele care doresc să se apropie de ele.
Se tem de apropiere și nu vor să fie vulnerabile.
Se concentrează asupra lor pentru a evita riscul de a fi expuse și rănite.
Le place să fie singure pentru că nu există întrebări la care să răspundă și nu există niciun angajament pe care să-l consolideze.
Percep vulnerabilitatea ca „slăbiciune” și supracompensează lăsând impresia de femei puternice.
Le place să dețină controlul.
Fac lucrurile în felul lor.
Nu se bazează niciodată pe nimeni pentru nimic.
Nu fac compromisuri, sacrificii sau ajustări în viața lor pentru nimeni.
Consideră dependența de oricine ca fiind o „slăbiciune”, imagine pe care nu și-o permit.
CITEȘTE CONTINUAREA PE SMARTLIVING.
RO
