Președintele Chinei n-a prea făcut concesii, dar și-a subliniat viziunea autoritară cu privire la lume.
Data trecută când Xi Jinping a vizitat Europa, în 2019, el a pornit într-o ofensivă a șarmului diplomatic pe măsura ambițiilor sale nemăsurate.
Președintele Chinei încă mai credea pe atunci că va putea manipula Occidentul pentru a juca după cum îi cântă Beijingul, vizitând capitalele Europei pentru a dovedi că ascensiunea Chinei înseamnă prosperitate pentru toți.
La Paris a semnat acorduri comerciale, la Roma a celebrat participarea Italiei la Inițiativa Centură și Drum, iar la Atena a făcut promisiuni extravagante de cooperare economică, scrie Financial Times.
Turneul european de săptămâna aceasta al lui Xi a avut loc în circumstanțe complet diferite.
În cei cinci ani scurși de la vizita anterioară creșterea economică a Chinei a încetinit, iar Beijingul și-a atras mânia Vestului prin sprijinul tacit acordat Rusiei în războiul ei din Ucraina.
Conducătorul Chinei ar fi putut considera această excursie o ocazie de a ameliora relațiile Beijingului cu Europa, dar a optat în schimb să se folosească de ea pentru a dezbina.
Lucru care reiese fie și numai din itinerarul lui.
Întâlnirile din Franța cu președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen și președintele Emmanuel Macron amintesc de vizita precedentă, Xi făcând și mici concesii în raport cu amenințarea de a impune taxe vamale coniacurilor franțuzești.
Însă cea mai mare parte a turneului a fost rezervată unor aliați ai Chinei care sunt concomitent și cei mai recalcitranți membri ai familiei europene.
Vizitând Belgradul la exact 25 de ani de la bombardarea ambasadei chineze de către NATO, Xi a profitat de ocazie pentru a critica alianța și a-și proclama sprijinul pentru revendicarea fostei provincii Kosovo de către Serbia, care nu e membru UE.
Iar vizita de două zile pe care a făcut-o în Ungaria lui Viktor Orbán a expus legăturile tot mai aprofundate dintre China și cel mai perturbator membru al UE.
Ambițiile lui Xi au fost mai punctuale de data aceasta: menținerea pieței europene deschise pentru produsele Chinei și evitarea adoptării de către UE a unei poziții similare cu a Americii.
Dată fiind abilitatea ei de a exporta cantități enorme de vehicule electrice ieftine și tehnologii verzi, ajutate de subvenții considerate inechitabile de către Bruxelles, China se teme de taxele vamale ale UE.
După ce vizita la Beijing a cancelarului german Olaf Scholz de luna trecută a evidențiat dependența economiei germane suferinde de China, Xi pare să creadă că poate evita riscul taxelor vamale europene prin exploatarea clivajelor europene.
Însă din cauza încrederii de sine exagerate el subestimează măsura în care majoritatea statelor UE văd acum China ca pe o amenințare la adresa securității lor, exacerbată de relația tot mai strânsă pe care o are cu Rusia, dar și ca pe un pericol economic, dat fiind potențialul ei de a submina producția tocmai când economia europeană își revine după pandemie și pe fondul scumpirii energiei.
Nici cazurile recente de spionaj chinezesc nu ajută imaginea Chinei.
Iar curtarea unor autocrați precum conducătorii Ungariei și Serbiei nu are cum să calmeze temerile principalelor capitale UE privind viziunea autoritară despre lume a lui Xi.
Lucrul cel mai izbitor legat de vizita lui Xi e că el pare să nu fi oferit nici o concesie comercială pentru UE – care e îngrijorată de producția în exces a Chinei de vehicule electrice și tehnologii verzi, de subvențiile industriale și de chestiunea accesului la piață.
Nu pare să fi oferit nici vreo asigurare că Beijingul va restricționa fluxul de bunuri cu dublă utilizare spre Rusia, care îi susțin acesteia efortul de război.
Cum cererea internă scade și piața americană e în esență închisă pentru vehiculele electrice chinezești, Europa rămâne cea mai mare piață de desfacere pe care o are Beijingul, și considerată prin urmare foarte importantă de Xi.
UE folosește acum instrumente care îi conferă pârghii de presiune reale, cum ar fi legea subvențiilor străine, care îi permite să interzică accesul companiilor subvenționate de guverne străine la licitații pentru contracte publice și la acorduri de fuziune ori achiziție.
Dacă vrea să progreseze în privința obiectivelor ei economice și de politică externă în relația cu China, Europa va trebui să proiecteze imaginea unei entități mai unite și mai decise și, inspirându-se chiar din politica lui Xi, să fie dispusă să adopte tactici mai dure.
Material realizat cu sprijinul Rador Radio România
