China, Statele Unite, India, Japonia, Indonezia, Rusia, Germania, Brazilia, Mexic, Marea Britanie, cu India înaintea Statelor Unite pe podium conform unor analiști, cu alți jucători surpriză, gen Turcia sau Egipt intrând în clasament conform altor analiști.
Acesta este top 10 al celor mari mari forțe economice globale ala anului 2030, țări gigant cu care țările mai mici, inclusiv România, trebuie sa bată palma pentru relații economice.
Și nu pentru genul de relații economice pe care România le are în prezent cu partenerii strategici în care ei ne vând produse și servicii și noi le dăm pe gratis forța de muncă specializată și calificată.
Oricum ar fi, top 3 al celor mai puternice economii din 2030 va fi China, Statele Unite, India.
România trebuie sa meargă cu mâna întinsă la cele trei state de pe podiumul din 2030 și să ceară investiții industriale în high-tech, chimie, energie verde și apărare.
Fabrici, frate, ca să înțeleagă toată lumea ce înseamnă investiții industriale.
Deocamdată cu China ne ostilizăm absolut impardonabil, de la Statele Unite avem așteptări mari, cumpărăm de la ei apărare sperând ca într-o zi vor investi la noi iar despre India știm doar de Bollywood.
Într-un târziu cauzat doar de nevoia de imagine electorală, o serie de politicieni romani cu aspirații parlamentare și europarlamentare au inclus în discursurile politicianiste termeni nemaifolosiți gen „investiții in producție”, „noua politică industrială europeană”, „re-shoring”, „deficitul de resursă umană calificată și specializată” și mulți-mulți alții, fără să aibe habar ce înseamnă.
Nu au intrat în viață lor într-o hală de producție însă brusc stăpânesc termeni tehnici industriali.
Evident că sunt împinși de la spate de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă care s-au prins că România a rămas fără producție.
Au senzația politicienii români cu aspirații parlamentare și europarlamentare ca, la fel ca în basme, iei un pumn de țărână de jos, îl arunci în sus și unde cade răsare o fabrică? Oare știu politicienii români cu aspirații parlamentare și europarlamentare că pentru a construi o fabrică aștepți luni și ani de zile pentru PUZ, pentru autorizație de construcție și alte mii de autorizații sau pentru aprobări de fonduri nerambursabile? Sau că după ce fabrica este construită nu găsești personal specializat și calificat pentru că între timp a plecat la muncă la partenerii strategici sau pentru tot între timp statul român a schimbat regulile jocului astfel încât investiția nu se mai amortizează conform planului inițial?China, Statele Unite și India sunt fabricile lumii de high-tech, chimie, energie verde și apărare.
Aflate într-o competiție acerbă, ele vor decide în următoarea decadă unde trebuie să facă investiții industriale pentru a-și asigura supremația în sectoarele economice ale viitorului.
Dacă România ține aproape de ele și de fiecare dată când i se va cere ceva va cere ceva la schimb (well done Klaus Iohannis, finally you stood up!) va reuși să clădească o economie bazată pe producție industrială, cheia reducerii deficitului bugetar, deficitului de cont curent și deficitului de balanța comercială .
Opinie de Dragoș Damian, CEO Terapia ClujCitiți monitorulcj.
ro și pe Google NewsCITEȘTE ȘI:Copyright 2021 monitorulcj.
ro
