Comoara din galionul San José, supranumit „Sfântul Graal al epavelor scufundate”, are un nou pretendent: indigeni din America de Sud care afirmă că metalele prețioase aflate la bordul navei care s-a scufundat cu mai bine de 300 de ani în urmă au fost extrase de strămoșii lor, relatează Reuters.
Galionul, despre care istoricii cred că are la bordul său una dintre cele mai mari comori încă nerecuperate, s-a scufundat în anul 1708 după o confruntare cu vase de război britanice.
Potrivit documentelor vremii, ea avea o încărcătură care conținea peste 7 milioane de pesos, 116 de cufere pline cu smaralde și 30 de milioane de monede de aur.
Epava a fost localizată în 2015 prin sondarea fundului oceanului cu sonare.
Columbia a anunțat în luna decembrie a anului trecut și apoi din nou în februarie că va lansa o „misiune științifică” pentru recuperarea unor obiecte din galion.
Epava galionului San José este subiectul unei dispute în trei părți între o companie de recuperare maritimă din Statele Unite, Columbia și statul spaniol.
Sea Search Armada, compania americană, pretinde că a descoperit epava încă din 1981 și a transmis coordonatele statului columbian sub înțelegerea că va primi 50% din valoarea oricărei descoperiri.
Columbia susține însă că a descoperit abia în 2015 epava navei și că aceasta se află într-un loc diferit decât cel indicat de compania americană.
Însă în același timp guvernul columbian refuză să facă public locul exact în care se află epava, afirmând că este un secret de stat.
Columbia nu se numără însă printre țările semnatare ale Convenției ONU pentru Dreptul Maritim, care obligă statele membre să respecte anumite standarde internaționale, printre care și obligativitatea informării UNESCO cu privire la operațiunile de recuperare precum cele pregătite de guvernul de la Bogotá.
Ministerul columbian al culturii dă însă asigurări că expediția va fi una de natură științifică și că guvernul recunoaște că „San José este o epavă arheologică, nu o comoară”.
Spania susține la rândul ei că nava și comorile de la bord îi aparțin, întrucât ea aparținea statului spaniol atunci când a fost scufundată și este protejată de regulile ONU.
Într-o complicare suplimentară a lucrurilor, trei grupuri indigene sud-americane, Killakas, Carangas și Chichas, revendică acum la rândul lor o parte a comorii, afirmând că strămoșii lor, care adesea au muncit în condiții asemănătoare sclaviei, au extras din mine aflate în Bolivia actuală metalele prețioase care alcătuiau în jur de jumătate din încărcătura galionului.
Avocatul Jose Maria Lancho, un expert în patrimoniul maritim, a depus la UNESCO o cerere prin care indigenii solicită declararea comorii „un bun și o moștenire comună” de pe urma căreia să beneficieze și ei.
O solicitare asemănătoare a fost trimisă și guvernului spaniol.
Indigenii solicită ca orice comori recuperate de Spania sau Columbia să fie împărțite cu ei ca moștenitori ai celor care au extras metalele prețioase.
„Comunitățile noastre indigene consideră orice act de intervenție și însușire unilaterală a galionului, fără consultarea noastră directă și fără a avea în vedere expres caracterul său comun, a fi un act de jaf și neocolonialism”, au scris cele 3 comunități indigene în scrisorile trimise UNESCO și Spaniei.
Guvernul de la Bogotá a propus Spaniei să renunțe la revendicarea sa asupra comorii în favoarea Columbiei, însă avocatul Lancho și clienții săi se tem că o asemenea mutare ar putea reprezenta un precedent periculos pe viitor în ceea ce privește recuperarea unor comori asemănătoare extrase în perioada colonială.
Iar legea columbiană îi favorizează pe vânătorii de comori.
„Dacă Spania renunță în această speță la imunitatea sa suverană, nu va exista niciun stat sau companie care vânează comori care să nu invoce acest precedent”, a declarat Lancho pentru Reuters.
Spre deosebire de Columbia, Spania consideră San José ca fiind un cimitir subacvatic care nu poate fi exploatat comercial.
În jur de 600 de persoane au murit când flota britanică a intrat în luptă cu galionul în 1708, în timpul Războiul Succesiunii Spaniole ce a durat din 1701 până în 1714.
