Nemulțumirea față de scăderea nivelului de trai este împărtășită de milioane de europeni și analiștii cred că asta va afecta sprijinul pentru partidele tradiționale la alegerile din 6-9 iunie, arată o analiză Reuters, în debutul campaniei electorale pentru europarlamentare.
Portul Dunkerque, din nordul Franței, care beneficiază de un mini-boom industrial datorită unui impuls investițional susținut de stat, e parte a strategiei președintelui Emmanuel Macron, care este convins că lupta împotriva șomajului este cea mai bună modalitate de a reduce sprijinul pentru extrema dreaptă.
Dar potențialul economic al celor două noi fabrici de baterii electrice nu îi va împiedica pe localnici să îi susțină pe naționaliștii lui Marine Le Pen la alegerile din iunie pentru Parlamentul European, după o creștere a prețurilor la alimente, încălzire și alte produse de primă necesitate.
„Pâinea, brânza, untul, toate au crescut”, a declarat pentru Reuters Killiams Pierron, muncitor în construcții, în timp ce călătorea cu unul dintre autobuzele gratuite din regiune, enumerând ingredientele unei baghete cu șuncă și brânză despre care a spus că și-a triplat prețul, la 4,40 euro, după trei ani de inflație ridicată.
„La un moment dat, trebuie să începi să te gândești la francezi înaintea altora”, a spus el, susținând că Macron ar trebui să acorde prioritate problemelor interne, cum ar fi locuințele accesibile, în loc să urmărească susținerea Ucrainei în războiul său împotriva Rusiei.
Nemulțumirea față de scăderea nivelului de trai este împărtășită de milioane de europeni și analiștii cred că asta va afecta sprijinul pentru partidele tradiționale la alegerile din 6-9 iunie.
De la ultimele alegeri din 2019, economia europeană s-a confruntat cu lockdown-urile COVID și cu criza costului de trai, declanșată de o creștere globală a inflației și înrăutățită de creșterile prețurilor la energie, provocate de războiul din Ucraina.
Sprijinul masiv acordat de stat gospodăriilor și întreprinderilor a ajutat UE să evite o recesiune profundă, dar – la fel ca în Statele Unite, unde datele economice robuste nu ajută neapărat cauza președintelui Joe Biden – actualii lideri europeni nu vor primi prea multe mulțumiri.
„Este extraordinar modul în care Europa a reușit să se mențină unită prin aceste șocuri enorme”, a declarat Jeromin Zettelmeyer, directorul institutului economic Bruegel din Bruxelles.
„Dar această poveste de reziliență nu este ceva care să te facă super-optimist.
Există senzația unui declin relativ”, a spus el.
În prezent, partidele principale, care dețin influența atât în Parlamentul European, cât și în majoritatea guvernelor naționale, împărtășesc în general viziunea unei economii deschise la comerțul cu lumea, în timp ce încearcă să aplice o tranziție ecologică spre zero emisii.
Dar acest consens este în pericol, pe măsură ce tot mai mulți europeni ajung la concluzia că status quo-ul economic nu funcționează pentru ei.
Anul trecut, producția europeană a reușit să înregistreze o creștere modestă de 0,5%, iar șomajul s-a menținut la un nivel minim istoric de 6,5%.
Dar la o privire mai atentă, datele arată cum milioane de europeni – inclusiv cei care au un loc de muncă – se confruntă cu costul tot mai mare de trai.
În timp ce inflația a crescut vertiginos până în 2022 pentru a atinge aproape 11%, salariile nu au reușit să țină pasul.
Drept urmare, gospodăria europeană medie și-a văzut venitul disponibil diminuat cu 2% pe parcursul anului, iar grupurile cu venituri mici au fost afectate mai puternic, arată datele UE.
Acest lucru a făcut ca ponderea persoanelor clasificate de UE ca fiind „expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială” să se situeze la 21,6%, o creștere de 0,5% față de 2019, echivalentul a 2,9 milioane de persoane – prima creștere a acestei categorii după un deceniu de scăderi de la an la an.
Potrivit unui studiu anual realizat de asigurătorul german R+V, primele trei preocupări ale germanilor sunt acum legate de chestiuni financiare: cheltuieli de trai mai mari, locuințe inaccesibile și temeri legate de reduceri ale prestațiilor sociale, pe măsură ce guvernul restrânge cheltuielile.
„Acum sunt pur și simplu îngrijorați dacă se mai pot descurca cu banii pe care îi au”, a explicat pentru Reuters Isabelle Borucki, profesoară de științe politice la Philipps-Universitaet Marburg din Germania.
Variații ale acestei situații sunt observate în întreaga Europă: în Spania, faptul că mulți proprietari de locuințe au credite ipotecare cu rată variabilă i-a expus la rate mai mari ale dobânzii.
În Polonia, Biroul de Informații de Credit (BIK) a declarat că o „stare de incertitudine și tensiune” îi face pe polonezi să renunțe la consum și să economisească.
Pe un continent care se află încă în fruntea clasamentelor mondiale privind calitatea vieții, trei sferturi dintre europeni cred că nivelul lor de trai se va înrăutăți și peste o treime dintre ei spun că au probleme în a-și plăti facturile, conform sondajului periodic „Eurobarometru” realizat de UE.
Protestele recente ale agricultorilor europeni împotriva normelor ecologice ale UE și a liberului schimb au avut în mod special un ecou în rândul unor alegători.
În timp ce sondajele arată că majoritatea europenilor sprijină acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, mulți dintre ei sunt, de asemenea, îngrijorați de costul acestor acțiuni.
Modul în care aceste îngrijorări vor influența votul și vor remodela forma Parlamentului European va depinde, în cele din urmă, de alți factori, inclusiv de politicile locale și de alianțele care se vor încheia în urma votului.
Potrivit sondajelor Ipsos, partidele de dreapta și de stânga sunt pe primul loc în 16 țări.
Cu toate acestea, sondajul prevede, de asemenea, că grupurile radicale de dreapta vor câștiga și vor controla o cincime din locurile din Parlamentul European, iar nemulțumirea economică este un factor care a contribuit la aceste câștiguri.
Directorul Ipsos, Mathieu Gallard, a sugerat că majorarea costului vieții a galvanizat alegătorii care susțineau deja agenda nativistă și identitară a extremei drepte.
„Nu explică ascensiunea populismului de dreapta, ci este doar un factor care îi ajută și mai mult”, a spus el.
Acesta este cazul Franței, unde sondajele arată că Rassemblement National (RN) al lui Le Pen ar putea învinge partidul Renaissance al lui Macron cu peste 14 puncte procentuale, asta după ce în 2019 au venit aproape la egalitate.
În alte părți, lipsa de experiență a extremei-drepte în conducerea economiilor este văzută ca o limitare a credibilității și, prin urmare, a atractivității lor – de exemplu, în Germania, unde conservatorii sunt încrezători că vor reuși să învingă Alternativa pentru Germania (AfD).
O mare parte din atenție se va concentra asupra partidului Frații Italiei, al Giorgiei Meloni, care, de când a venit la putere în 2022, a susținut sentimentul de bunăstare economică a italienilor cu ajutoare de stat, inclusiv subvenții pentru îmbunătățirea locuințelor și subvenții pentru încălzire.
Mulți italieni au închis ochii la faptul că toate noile împrumuturi – cele mai mari din UE – nu fac decât să se adauge la muntele mare de datorii al Italiei.
Giorgio De Rita, de la organismul italian de cercetare socio-economică Censis, a avertizat că o „revenire la realitate” în ceea ce privește finanțele statului ar putea fi bruscă, dar a recunoscut: „În acest moment, ceea ce Giorgia Meloni le spune alegătorilor este în ton cu starea lor emoțională”.
