Apendicita se caracterizează printr-o inflamație a apendicelui, un organ mic, asemănător unui sac prelung, în formă de deget, atașat de capătul de jos al intestinului gros.
Nedepistată, această inflamație poate duce la complicații severe, mai ales dacă sacul se rupe, situație în care poate provoca o infecție care pune viața în pericol, numită peritonită.
Intervenția medicală în timp util este esențială pentru atenuarea riscurilor și asigurarea unei recuperări complete.
Explicăm care sunt semnele care indică apendicita la copii.
Apendicita poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 10 și 20 de ani și mai rară la copii mici.
Este urgența chirurgicală numărul unu și una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii abdominale, în special la copii.
Trebuie luată în considerare la orice pacient cu durere abdominală acută care n-a suferit o operație de apendicită încă.
Simptomele apar brusc și severitatea lor poate varia.
Cel mai frecvent simptom al apendicitei este durerea abdominală acută, mai ales în zona buricului sau în partea dreaptă a abdomenului.
Durerile vin și trec, apoi iar revin, consistente și ascuțite.
Acestea pot fi resimțite mai puternic în cazul în care copilul se mișcă, tușește sau strănută, respiră profund sau când are gaze intestinale.
Greața este un alt simptom care apare, de regulă, după apariția durerii, greața fiind un simptom care poate anunța o apendicită acută.
Copilul mai poate manifesta dureri la urinare sau urinare cu sânge, din cauza apropierii apendicelui de tractul urinar.
Tabloul simptomelor mai poate conține:Deși febra poate fi simptomatică pentru diferite afecțiuni, atunci când este asociată cu simptome precum dureri abdominale severe sau pierderea poftei de mâncare ori greață, ar putea indica apendicita.
Apendicita este rezultatul unui blocaj al apendicelui cauzat de mucus dur sau scaun întărit.
De asemenea, inflamația poate fi cauzată de un virus.
Blocajul face ca apendicele să devină inflamat.
În multe cazuri, inflamația este stimulată de infecția bacteriană care se dezvoltă.
Aceste bacterii, care se înmulțesc în apendice, provin adesea din tractul intestinal sau din alte părți ale corpului, ducând la inflamații.
Creșterea rapidă a bacteriilor în apendice duce la formarea de puroi, provocând dureri severe.
În unele cazuri, nu atât de rare cum s-ar crede, paraziții (infecția cu oxiuri) pot provoca apendicită, provocând obstrucția și inflamarea acestuia.
Dacă inflamarea și infecția sunt lăsate netratate, apendicele poate exploda (perfora), determinând eliberarea conținutului apendicelui în abdomen și răspândind infecția.
Apendicita este cea mai frecventă cauză de intervenție chirurgicală abdominală de urgență la copii.
Deși se poate întâmpla la orice vârstă, apendicita apare mai frecvent la copiii de vârstă școlară, rareori sub vârsta de 1 an.
Pentru a confirma diagnosticul de apendicită, medicul va examina abdomenului copilului, îi va face analize de sânge și de urină, ecografie, dar poate recomanda și computer tomograf.
Apendicita se tratează prin scoaterea apendicelui printr-o apendicectomie.
Chirurgii, de regulă, înlătură apendicele fie printr-o incizie în abdomen prin metoda clasică, fie prin folosirea unui laparoscop, care face ca tăietura să fie mult mai mică.
O astfel de operație necesită, de regulă, 2-3 zile de spitalizare.
Dacă apendicele se sparge (perforează), tot pe cale chirurgicală va fi înlăturat, însă spitalizarea va fi de mai lungă durată, iar tratamentul de după operație presupune administrarea de antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției în corp.
Tratamentul cu antibiotice se aplică și dacă nu s-a ajuns la perforarea apendicelui.
Cazurile ușoare de apendicită se pot trata și cu medicamente.
În aceste situații, tratamentul va implica fluide intravenoase pentru a preveni deshidratarea și antibiotice pentru a combate infecția.
Această metodă poate oferi ajutor pentru cazurile ușoare de apendicită, câștigând timp înainte de intervenția chirurgicală.
Cu toate acestea, având în vedere riscul de ruptură și starea peritonitei care poate pune viața în pericol, îndepărtarea chirurgicală a apendicelui este adesea tratamentul definitiv luat în considerare pentru majoritatea cazurilor de apendicită.
Dacă nu este tratat de urgență, apendicele se poate rupe, ceea ce poate duce la o serie de complicații:O complicație potențială a apendicitei este dezvoltarea unui abces.
Dacă apendicele inflamat se rupe, poate duce la formarea unui buzunar de puroi (abces) în jurul organului.
În timp ce abcesele mai mici pot fi tratate cu antibiotice, cele mai mari ar putea necesita o abordare mai invazivă, adesea implicând drenaj printr-un tub introdus în abdomen, pentru a preveni răspândirea infecției.
Peritonita, o complicație gravă, poate apărea atunci când un apendice rupt nu este tratat rapid.
Infecția se răspândește în cavitatea abdominală, provocând inflamații și iritații ale peritoneului, țesutul care căptușește peretele interior al abdomenului.
Această afecțiune poate pune viața în pericol și necesită asistență medicală imediată.
Tratamentul implică adesea o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea apendicelui și curățarea cavității abdominale, urmată de un tratament cu antibiotice pentru a combate infecția rămasă.
Deși nu există strategii specifice de prevenire a apendicitei la copii, părinții pot asigura o dietă sănătoasă, bogată în fibre, pentru a ajuta la scăderea riscului.
Acest lucru ajută la mișcări intestinale mai fine și minimizează riscurile ca materiile fecale să se blocheze în peretele apendicelui.
Cu toate acestea, este important să amintim că apendicita poate apărea fără o cauză aparentă în cele mai multe cazuri.
Dacă un copil prezintă simptomele explicate mai sus, trebuie solicitată asistență medicală imediată pentru diagnostic rapid și tratament.
Pe scurt, apendicita este o urgență medicală care necesită o atenție promptă pentru a preveni complicațiile – formarea abcesului și peritonita.
Recunoașterea din timp a simptomelor apendicitei este crucială, la fel ca și solicitarea de ajutor medical de urgență pentru a reduce riscul de complicații și pentru a asigura cel mai bun rezultat posibil pentru copil.
Sursa foto: Dreamstime.
com
