Una dintre marile provocări ale astronauților care vor ocupa prima bază permanentă de pe Lună este aceea a transportului de resurse loco.
Iar NASA își propune să revoluționeze regulile jocului cu o soluție inedită, o rețea de căi ferate care va folosi levitația.
Alte știri din Science Report: ● Telescopul spațial lichid FLUTE ar putea revoluționa explorarea spațială ● NASA le cere celor de la SpaceX să proiecteze o rețea marțiană de satelițiConstruirea unei baze permanente pe suprafața Lunii este o realizare de excepție, însă una care vine cu numeroase provocări logistice.
Spre exemplu, aceea a transportului de resurse de la un punct la altul.
În principiu, ar putea fi folosite rovere, nu ar fi ceva nou pentru omenire, însă ele nu vor rezolva problemele pe termen lung.
De aceea, NASA este deschisă la orice fel de idei care ar putea oferi o soluție în acest sens.
O primă variantă, despre care am relatat deja, ar fi aceea oferită de DARPA, agenție din cadrul Departamentului Apărării al SUA, care a selectat compania Northrop Grumman, un gigant al industriei americane de armament, pentru a construi căile ferate și toate celelalte aspecte care țin de infrastuctura selenară.
Între timp, o nouă propunere, și una cu mari șanse de a avea întâietate este cea denumită FLOAT, proiect elaborat de specialiștii de la NASA Jet Propulsion Laboratory.
Ce înseamnă FLOAT? Ei bine, FLOAT este abrevierea de la Flexible Levitation On A Track și, așa cum o spune și numele, este vorba despre o rețea de căi ferate care va folosi levitația pentru transportul diferitelor materiale.
Oricât ar părea că ideea este una mai degrabă SF, o astfel de tehnologie există deja.
O folosesc trenurile de mare viteză și se bazează pe levitația indusă de materialele diamagnetice, materiale care sunt respinse de un câmp magnetic.
Partea cea mai interesantă la pistele care urmează si fie amplasate pe Lună (dacă NASA va accepta să dezvolte proiectul) este că ele nu sunt fixe și nu necesită o pregătire îndelungată a terenului pe care vor fi amplasate.
Pur și simplu sunt desfășurate direct pe regolit, cu minime pregătiri prealabile, iar roboții care transportă materiale pot levita pe aceste piste între diferite puncte.
O altă parte pozitivă, cel puțin în faza de proiect, este aceea că roboții nu vor fi dotați cu roți, șenile sau alte mijloace de locomoție care ar intra în contact cu regolitul.
Astfel, se evită defecțiunile inerente contactului prelungit cu acesta.
Specialiștii de la NASA JPL susțin că astfel de „căi ferate” vor fi realizate din grafit care permite levitația diamagnetică.
În același timp, un circuit flexibil va genera o forță electromagnetică.
Există și un alt treilea strat al pistei, însă el este opțional.
În principiu, el acționează ca un uriaș panou solar și poate capta energia solară.
Astfel, atunci când va fi funcțional, întregul sistem nu va necesita o sursă de energie externă.
Roboții care vor urma să funcționeze pe aceste piste, afirmă autorii proiectului, pot fi de diferite mărimi și pot transporta încărcături de circa 30 de kilograme, cu o viteză de aproximativ 5m/secundă, pe distanțe de câțiva kilometri.
Poate nu pare mult, însă în acest mod pot fi transportate încărcături care însumează până la 100.
000 de kilograme, și asta într-o singură zi.
Se pare că oficialii NASA au fost mulțumiți de proiect, din moment ce tocmai i-au oferit o finanțare de 600.
000 de dolari pentru a intra în etapa a doua de proiectare.
O etapă în care atât pista, cât și roboții aferenți, vor fi testați în condiții similare cu cele de pe Lună.
Într-un final, dacă trece toate testele iar proiectul se dovedește unul fezabil, sistemul FLOAT ar putea deveni parte a infrastructurii selenare undeva la mijlocul deceniului următor.
În mod normal, atunci când te gândești la un telescop, fie el terestru, fie spațial, te gândești la un sistem bazat pe lentile, oglinzi șamd.
Unul extrem de complex și de costisitor.
Spre exemplu, pentru a lansa și a plasa în spațiu un telescop spațial de genul telescopului James Webb care, apropo, are un diametru de 6,5 metri, el trebuie pliat pentru a încăpea în racheta care îl transportă, apoi desfășurat în spațiul cosmic.
Ceea ce nu este deloc o misiune ușoară.
La fel este și la sol, acolo unde, în ciuda faptului că se construiesc telescoape din ce în ce mai mari și mai performante, proiectarea și, mai ales, construcția lor, sunt unele extrem de costisitoare și de dificile.
Există însă un proiect care ar putea schimba toate aceste aspecte.
FLUTE se numește și tocmai a primit aprobarea NASA pentru a intra în fazele avansate de dezvoltare.
FLUTE (Fluidic Telescope), așa cum arată el în faza de schiță, ar trebui să aibă un diametru de circa 50 de metri.
În prezent, cu tehnologia de care dispunem, nu ne putem permite să trimitem în spațiu un telescop cu un diametru mai mare de zece metri.
Și, chiar dacă am face-o, nu ar fi viabil din punct de vedere economic.
FLUTE își propune însă să revoluționeze regulile jocului și vine cu un concept pe cât de simplu, pe atât de ingenios și, foarte important, ieftin comparativ cu actualele telescoape spațiale.
Ce este atât de diferit la el? În primul rând, este un telescop atipic.
Unul lichid.
Și totul a plecat de la observarea proprietăților lichidelor în condiții de microgravitație.
Acolo, lichidele tind să nu se disipeze, datorită tensiunii superficiale (proprietatea lichidelor de a lua o formă geometrică în lipsa acțiunii unor forțe din exterior).
În spațiul cosmic, departe de forța gravitațională a Terrei, tensiunea superficială este și mai eficientă, iar apa (sau alt lichid) va lua forma cea mai eficientă din cosmos, sfera.
În al doilea rând, telescopul se bazează pe un alt principiu natural, aderența.
Iar asta face ca lichidele să adere la o suprafață dură.
Plecând de la aceste două principii, dacă lichidul poate fi făcut să se orienteze spre interior, mai degrabă decât spre exterior, și dacă lichidul este suficient de reflectant, el poate fi transformat într-un telescop.
Specialiștii de la Centrul de cercetare Ames al NASA au testat deja principiul telescopului lichid pe Stația Spațială Internațională, în condiții de microgravitație, dar și în laborator, în condiții de gravitație zero.
Iar rezultatele sunt mai mult decât promițătoare.
Ca dovadă că NASA a ales să finanțeze proiectul în vederea etapei a doua de proiectare.
Un bonus oferit de un astfel de telescop ar fi și capacitatea sa de a se autorepara.
Spre exemplu, dacă un micrometeorit ar străpunge suprafața lichidă, aceasta ar reveni, pur și simplu, la forma inițială.
Un aspect care, în cazul unui telescop clasic, ar necesita reparații costisitoare.
Conform NASA, dacă FLUTE trece de toate testele necesare, ar putea deveni realitate în 15-20 de ani.
Ideea nu este una nouă.
Încă de când a început să promoveze ideea unei colonii marțiene, Elon Musk a pomenit de fiecare dată nevoia stringentă a unei rețele de comunicații performante care să permită conectarea la acest nivel a celor două planete, Terra și Marte.
În fapt, susținea multimiliardarul american cu origini sud-africane, este crucial ca o rețea de sateliți să fie amplasată în jurul Planetei Roșii, pentru a facilita comunicarea cu Terra a viitorilor coloniști, dar și pentru viitoarele misiuni marțiene.
Presată de reducerile bugetare recente, NASA caută soluții, mai nou, la companiile private pentru astfel de tehnologii.
Iar recent, atât SpaceX cât și alte opt companii din mediul privat (Redwire Space, Firefly Aerospace, Impuse Space, Albedo Space, Blue Origin, United Launch Alliance, Lockheed Martin și Astrobiotic) au răspuns apelului agenției spațiale americane de a prezenta proiecte în acest sens.
Data la care vor fi anunțați câștigătorii va fi în luna august a acestui an, iar companiile care vor prezenta studii suficient de convingătoare vor primi finanțări cuprinse între 200.
000 și 300.
000 de dolari pentru a dezvolta proiectele.
SpaceX, prin experiența pe care o are deja, pare a fi în topul preferințelor, iar Elon Musk ar putea profita de nevoia celor de la NASA de a-și moderniza rețeaua de comunicații cu Marte, una care se bazează, în parte, pe sateliți vechi de câteva decenii.
Un alt obiectiv al NASA este cel de a se adapta rapid la noile restricții bugetare, astfel încât să nu se vadă nevoită să renunțe sau să amâne la nesfârșit misiunea prin care își propunea să aducă, în premieră, mostre de sol marțian pe Terra.
Nu întâmplător, toate aceste proiecte pe care NASA le-a solicitat ar putea juca un rol extrem de important în strategia revizuită de a recupera mostrele de pe Marte.
Și, foarte important, să o facă înaintea Chinei.
Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!Sursa foto: profimediaimages.
ro
