Andreea Soare CSAT a aprobat anul trecut, în aprilie, achiziţia de avioane F-35 A de la compania americană.
România plănuieşte achiziţia de avioane în două faze, prima constând în două escadrile (32 de avioane) şi o a doua de doar o escadrilă (de 16 avioane).
Întreaga achiziţie, pentru prima fază, va costa 6,5 miliarde de euro, însă nu avioanele per se sunt costisitoare, pentru că acestea costă aproximativ cât un avion de generaţia a patra, de exemplu, însă restul sumei per avion intră în dotarea avioanelor cu arme (rachete sau bombe), mentenanţa, logistica şi instrucţia.
Vezi mai multe articole din categoria externe Fabrica pe care am vizitat-o în Texas este cunoscută şi ca „fabrica de o milă”, pentru că aceasta este distanţa pe care se întinde, de la un capăt la celălalt.
Este cea mai mare fabrică F-35 a companiei, deşi mai sunt fabrici F-35 şi în alte ţări, precum Italia sau Japonia, unde se cooperează cu industriile locale la producţie.
Două sute de staţii de producţie se află în fabrică, unde se lucrează la producerea avioanelor pentru mai multe ţări, precum SUA, Norvegia sau Polonia.
Şi avioanele pentru România vor fi produse aici, o primă parte din acestea, mai exact.
Fabrica este extrem de bine păzită şi atent securizată fiind, poate, cea mai bine păzită fabrică de arme din lume.
Programul pentru avioanele F-35, care vin în trei variante (A – care este ca un F-16, dar mult mai modern şi cu un singur motor, B – care are aterizare pe verticală şi C – destinat portavioanelor), a fost demarat în 1996 şi este considerat, în acest moment, cel mai bun avion de generaţia a cincea din lume.
Varianta F-35A este cea mai comună şi cea mai vândută a companiei şi este şi varianta pe care o va avea România, după semnarea contractului.
Este şi singura variantă care are un tun integrat (de 25 de mm), aceasta fiind şi diferenţa „vizibilă” dintre cele trei avioane, A, B şi C.
În momentul în care pilotul decide să lanseze tunul, se deschid două uşi mici, se lansează tunul, apoi se închid pentru a menţine „invizibilitatea” avionului (capabilitatea stealth).
Varianta B are un compartiment pentru arme mai mic şi dispune de mai puţin combustibil, pentru a putea transporta toată greutatea dispozitivelor de ridicare, astfel încât să poată face aterizări verticale.
Varianta C are aripi mai lungi şi, deci, mai mari.
Toate cele trei variante au, însă, aceleaşi capabilităţi tactice, aceleaşi sisteme pentru misiuni.
La prezentarea programului pentru jurnaliştii români a participat şi un pilot american, cunoscut sub numele „Dutch”, cu o experienţă de 21 de ani în Forţele Navale Americane şi, în prezent, pilot de teste.
Acesta a vorbit, pe larg, despre capabilităţile avioanelor F-35 şi ce le face atât de speciale.
Foto: LM Avioanele F-35 au capabilităţi stealth, senzori moderni, o fuziune a senzorilor şi interoperabilitate crescută, adică au capacitatea de a împărtăşi/trimite spre alte aparate toate informaţiile pe care le colectează.
Acestea sunt prea puţin observabile de către alte avioane datorită amprentei reduse pe radare.
Armele sunt integrate astfel încât să nu fie detectate de radare.
De asemenea, motorul este ascuns în fuzelaj.
Senzorii sunt, şi ei, integraţi astfel încât să nu fie detectaţi.
Dispun de senzori AESA (Active Electronically Scanned Array), care pot fi folosiţi atât pe ţinte aeriene, cât şi de la sol, în acelaşi timp.
Pe lângă T-FLIR, adică sistemul de ţintire optico-electronic, avionul are şi un „laser spot tracker”, mai precis, dacă trupele terestre identifică ceva şi vor să atragă atenţia pilotului avionului cu privire la ce au găsit, aceştia o vor indica printr-un laser ca pilotul să o poată detecta şi să primească anumite coordonate de la aceasta.
Apoi, EOT-ul (eletro-optical targeting system) este ghidat înapoi în aer şi poate fi folosit ca un IRST (infrared search and track).
Aşadar, în sistemul EOT există un IRST.
Foto: Lockheed Martin Un alt lucru interesant este DAS (Distributed Aperture System), şase camere cu infraroşu, care creează o imagine de 360 de grade în jurul avionului.
Astfel, dacă pe un avion de generaţia a patra pilotul trebuia să se uite constant în jur la orice arme ar fi putut fi lansate spre el, acum, în avionul de generaţia a cincea, sistemul DAS face aceste lucruri pentru pilot.
Mai mult decât atât, avioanele vin cu sisteme de comunicaţii, navigaţie şi IFF (identification of a friend and foe) îmbunătăţite, astfel că pilotului i se uşurează munca întrucât poate obţine orice informaţie vrea, în funcţie de misiune, dar nu de la compartimente diferite (UHF, VHF sau TACN), ci de la un singur sistem.
În ceea ce priveşte numărul de arme care poate fi integrat pe avioane, acesta poate avea două rachete aer-sol şi două rachete cu rază medie de acţiune aer-aer.
Dacă misiunea este una aer-aer, poate avea integrate patru rachete cu rază medie de acţiune, iar dacă mediul este mai permisiv poate avea integraţi şase piloni externi, adică două rachete cu rază scurtă de acţiune şi încă două sau patru rachete aer-sol.
Avioanele F-35 ating şi viteze supersonice, de 1,6 Mach, însă nu pot sta prea mult la această viteză, din cauza încălzirii cozii avionului.
Pilotul „Dutch” ne-a spus, însă, că avionul poate sta o zi întreagă la o viteză de 1 Mach şi câteva zeci de minute la Mach 1,4.
Căştile pentru avioanele F-35 sunt şi ele speciale, pentru că pilotul poate primi toate informaţiile atât pe display-ul avionului, cât şi în cască.
Pe partea stângă are toate informaţiile aer-sol şi, pe partea dreaptă are toate informaţiile aer-aer, astfel că pot fi urmărite două ţinte în acelaşi timp.
Tot în cască poate fi arătat şi un video din DAS.
Fot: Lockheed Martin Pilotul american recunoaşte, însă, că LM trebuie să ţină pasul cu dezvoltarea tehnologiei, tocmai de aceea compania lucrează acum la TR-3 (Technology Refresh 3), care aduce îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte software-ul avioanelor şi creează şi infrastructura necesară pentru modernizarea avioanelor numite Block-4.
Avioanele Block 4 vor putea transporta mai multe arme, vor avea mai multe capabilităţi de război electronice şi vor dispune de o recunoaştere a ţintelor mai mare decât în variantele anterioare.
Cu toate acestea, modificările sunt provocatoare, întrucât cu cât sunt cerute mai multe capabilităţi, cu atât creşte perioada de livrare.
De exemplu, în 2023, LM a livrat 98 de avioane F-35 în configuraţia TR-3, iar în 2024 sunt preconizate între 75 şi 110 livrări, cele mai multe fiind aşteptate a fi realizate în a doua parte a anului.
În acest moment, sunt produse doar avioane în configuraţia TR3, iar România va primi fie această configuraţie, fie următoarea, în funcţie de anul în care va semna contractul.
Foto: Lockheed Martin Greg Day, reprezentant al companiei pe partea de business, care s-a alăturat LM chiar de la începutul programului, în 1996, a declarat pentru jurnaliştii români: „Este o capabilitate pe care ţările noastre (n.
r.
SUA şi România) trebuie să o aibă.
Este o tehnologie de ultimă generaţie care ne va permite să ne apărăm libertatea în viitor”.
Până în prezent, avioanele F-35 au fost vândute în 18 ţări şi au ajuns la peste 990 de aparate vândute.
În urmă cu o lună, Pentagonul a declarat capacitatea de producţie completă de 156 de aparate de zbor pe an, asta însemnând că autorităţile americane au încrederea că Lockheed Martin poate livra acest număr de avioane într-un an.
În prezent, 2.
400 de piloţi zboară pe F-35, în lume, şi există 16.
000 de mecanici care se ocupă de întreţinerea lor, din mai multe locaţii din lume.
Totodată, Greg a declarat că se aşteaptă ca, până în 2035, să existe în Europa peste 600 de avioane F-35, iar dintre acestea mai puţin de 10% să fie ale SUA.
Până la semnarea contractului, însă, F-35 ajunge în România sub forma unui model expoziţional, la scară reală, la BSDA 2024, cea mai mare expoziţie de armament de pe flancul de est al NATO.
De asemenea, compania Lockheed Martin va aduce şi un simulator de F-35, care poate fi „încercat” de persoanele din industrie sau de către oficiali din diferite ţări.
